A plătit Isus pentru bolile noastre?

A PLĂTIT ISUS PENTRU BOLILE NOASTRE?

Există un curent tot mai puternic, preluat de tot mai mulți oameni, acela că nu trebuie să fim bolnavi, că nici măcar nu avem voie să fim bolnavi, mai ales cei care ne numim creștini, iar motivul este acesta: Isus a plătit pe cruce atât pentru păcatele noastre, cât și pentru bolile noastre fizice. Iar dacă a plătit pentru ele, dacă le‑a purtat El, de ce să le mai purtăm și noi?

Sună bine, interesant, foarte atrăgător, mai ales că nimeni nu dorește să fie bolnav. Dar aceasta ne învață Biblia? Că Isus a murit pentru păcatele noastre, dar în aceeași măsură și pentru bolile noastre fizice?

Pasajele cel mai des citate în acest sens sunt Isaia capitolul 53 și Întâia Epistolă a lui Petru, capitolul 2. Haideți să ne uităm prima oară la cartea prorocului Isaia, capitolul 53, versetele 4 și 5:

Totuși El suferințele noastre le‑a purtat și durerile noastre le‑a luat asupra Lui, și noi am crezut că este pedepsit, lovit de Dumnezeu și smerit. Dar El era străpuns pentru păcatele noastre, zdrobit pentru fărădelegile noastre. Pedeapsa care ne dă pacea a căzut peste El, și prin rănile Lui suntem tămăduiți. (Isaia 53:4‑5)

Mergem și la Întâia Epistolă a lui Petru, capitolul 2, versetul 24:

El (Isus) a purtat păcatele noastre în trupul Său pe lemn, pentru ca noi, fiind morți față de păcate, să trăim pentru neprihănire; prin rănile Lui ați fost vindecați. (1 Petru 2:24)

Prin urmare, dacă Isaia a zis că prin rănile Lui suntem tămăduiți, iar Petru a reluat aceste cuvinte și le‑a pus deja la timpul trecut (prin rănile Lui ați fost vindecați), înseamnă că problema este rezolvată. Isus a plătit deja pe cruce pentru toate bolile noastre. Extraordinar! Tot ce mai rămâne de făcut este să credem lucrul acesta, însă aici intervine problema.

Mântuirea, iertarea de păcate, o obținem tot prin credință. Bineînțeles, trebuie și pocăință, o renunțare la viața murdară… însă fără credință nu se poate, credința fiind cheia, am putea spune.

Fără credință este cu neputință să fim plăcuți Lui Dumnezeu! (Evrei 11:6a)

Mântuirea nu este ceva palpabil cu simțurile noastre, cinci sau câte or mai fi ele. Desigur că trebuie să se vadă o schimbare în viața omului care s‑a întâlnit cu Isus. Nu despre aceasta este vorba, ci dacă înainte să fii mântuit ai fost alb la culoare, nu devii negru. Dacă ai fost asiatic, nu devii european, dacă ai avut două mâini, nu îți crește a treia. Am exagerat puțin, ca să înțelegeți ideea.

Când vorbim despre boală fizică, lucrurile se schimbă. Totul devine mult mai palpabil. Dacă ești bolnav de cancer, cancerul trebuie să dispară, iar aceasta se vede la rezultatul analizelor. Dacă, ești orb îți capeți vederea. Dacă nu ai o mână și crește, se vede, toți văd.

Totuși, realitatea este că de multe ori mulți se roagă pentru ei înșiși sau pentru alții care au diferite boli și nu se întâmplă nimic. Insistă și tot nimic. Dau vina pe lipsa credinței sau pe prezența îndoielii. Se roagă pentru o credință mai mare și tot nimic, boala rămâne. De ce? De ce, devreme ce Isus a plătit pentru bolile noastre?…

Nu știu dacă v‑ați gândit la asta, dar chiar dacă purtați ochelari să zicem, este tot o formă de boală. Și poate ați dori să nu îi mai purtați. Chiar și eu port ochelari și trebuie să am grijă de ei, să îi șterg… aș prefera să nu mai port. Oare problema este că nimeni nu are suficientă credință? Dar dacă pentru vindecarea unei boli, oricare ar fi aceasta, am dat exemplul acesta banal cu ochelarii… dacă pentru vindecare a unei boli nu avem credință suficientă, de unde știm că avem credință suficientă pentru a fi mântuiți? Cum am zis, mântuirea este tot prin credință. Înțelegeți problema?

A plătit Isus pe cruce atât pentru păcate, cât și pentru boli? Am spus deja că Dumnezeu poate să vindece și astăzi. Probabil sunteți, printre cei care citiți aceste rânduri, oameni care ați experimentat aceasta. Dumnezeu S‑a atins de voi și ați fost vindecați de felurite boli. Nu despre aceasta vorbesc acum, ci, dacă prin jertfa Sa de pe cruce, Isus a plătit în aceeași măsură atât pentru păcatele noastre, cât și pentru bolile noastre fizice.

Prin rănile Lui suntem tămăduiți. Prin rănile Lui ați fost vindecați.

De ce avem impresia că este vorba despre tămăduire sau vindecare fizică? Acest cuvânt tămăduit, asemenea cuvântului vindecat, poate să vorbească, da, și despre boală fizică, dar și despre boală spirituală, despre păcate.

Haideți să ne uităm la câteva exemple. David, în Psalmul 41 cu versetul 4, zice așa: „Doamne, ai milă de mine! Vindecă‑mi sufletul, căci am păcătuit împotriva Ta!” (Psalmul 41:4)

Cred că înțelegem cu toții foarte clar că aici este vorba despre tămăduire sau vindecare spirituală, nu fizică.

„Domnul zidește iarăși Ierusalimul, strânge pe surghiuniții lui Israel, tămăduiește pe cei cu inima zdrobită și le leagă rănile.” (Psalmul 147:2‑3)

Din nou este vorba despre tămăduire spirituală, cea a inimii, care reprezintă interiorul nostru.

Totodată Isaia, Ieremia și alții folosesc acest cuvânt de mai multe ori referindu‑se la tămăduire spirituală. Vă las pe voi să mai căutați.

Mergem la Noul Testament, în Evanghelia după Matei capitolul 13, versetul 15:

„Căci inima acestui popor s‑a împietrit; au ajuns tari de urechi, și‑au închis ochii, ca nu cumva să vadă cu ochii, să audă cu urechile, să înțeleagă cu inima, să se întoarcă la Dumnezeu și să‑i vindec.” (Matei 13:15)

Despre ce vindecare este vorba? Bineînțeles, vindecare spirituală. Ar mai fi multe exemple, sunt mai multe cuvinte în limba greacă (cel puțin trei) care vorbesc despre vindecare, tămăduire, salvare, mântuire, iar ele pot să se refere atât la boală fizică, cât și la boală spirituală; atât la salvare de o anumită pro‑ blemă, boală, cât și la salvarea veșnică, la mântuirea sufletului. Cel mai simplu și cel mai corect este să ne uităm la contextul din cartea prorocului Isaia, capitolul 53, și la contextul din Întâia Epistolă a lui Petru. De multe ori citim un verset din Biblie, poate nici pe acela în întregime, luăm doar o parte, precum „Prin rănile lui suntem tămăduiți”, „Prin rănile lui ați fost vindecați”, și ne grăbim să tragem concluzii.

Putem înțelege foarte clar, din simpla citire a textului, despre ce tămăduire sau vindecare este vorba. Revenim la pasajul din cartea prorocului Isaia, capitolul 53.

1Cine a crezut în ceea ce ni se vestise? Cine a cunoscut braţul Domnului?

2El a crescut înaintea Lui ca o odraslă slabă, ca un Lăstar care iese dintr-un pământ uscat. N-avea nici frumuseţe, nici strălucire ca să ne atragă privirile şi înfăţişarea Lui n-avea nimic care să ne placă.

3Dispreţuit şi părăsit de oameni, om al durerii şi obişnuit cu suferinţa, era aşa de dispreţuit, că îţi întorceai faţa de la El, şi noi nu L-am băgat în seamă.

4Totuşi El suferinţele noastre le-a purtat şi durerile noastre le-a luat asupra Lui, şi noi am crezut că este pedepsit, lovit de Dumnezeu şi smerit.

5Dar El era străpuns pentru păcatele noastre, zdrobit pentru fărădelegile noastre. Pedeapsa care ne dă pacea a căzut peste El, şi prin rănile Lui suntem tămăduiţi.

6Noi rătăceam cu toţii ca nişte oi, fiecare îşi vedea de drumul lui, dar Domnul a făcut să cadă asupra Lui nelegiuirea noastră, a tuturor.

7Când a fost chinuit şi asuprit, n-a deschis gura deloc, ca un miel pe care-l duci la măcelărie şi ca o oaie mută înaintea celor ce o tund: n-a deschis gura.

8El a fost luat prin apăsare şi judecată, dar cine din cei de pe vremea Lui a crezut că El fusese şters de pe pământul celor vii şi lovit de moarte pentru păcatele poporului meu?

9Groapa Lui a fost pusă între cei răi, şi mormântul Lui, la un loc cu cel bogat, măcar că nu săvârşise nicio nelegiuire şi nu se găsise niciun vicleşug în gura Lui.

10Domnul a găsit cu cale să-L zdrobească prin suferinţă… Dar, după ce Îşi va da viaţa ca jertfă pentru păcat, va vedea o sămânţă de urmaşi, va trăi multe zile şi lucrarea Domnului va propăşi în mâinile Lui.

11„Va vedea rodul muncii sufletului Lui şi Se va înviora. Prin cunoştinţa Lui, Robul Meu cel neprihănit va pune1 pe mulţi oameni într-o stare după voia lui Dumnezeu şi va lua asupra Lui povara nelegiuirilor lor.

12De aceea Îi voi da partea Lui la un loc cu cei mari şi va împărţi prada cu cei puternici, pentru că S-a dat pe Sine Însuşi la moarte şi a fost pus în numărul celor fărădelege, pentru că a purtat păcatele multora şi S-a rugat pentru cei vinovaţi.”

Acesta este întreg capitolul 53. Haideți să vedem ce putem înțelege.

Versetul 5: Dar El era străpuns pentru păcatele noastre, nu pentru bolile noastre fizice, zdrobit pentru fărădelegile noastre, nu pentru bolile noastre. Pedeapsa care ne dă pacea a căzut peste El și prin rănile Lui suntem tămăduiți, și am văzut că tămăduirea poate să fie și spirituală.

Versetul 6: Noi rătăceam cu toții ca niște oi, fiecare își vedea de drumul lui, dar Domnul a făcut să cadă asupra Lui… ce? Bolile noastre fizice? Nicidecum! Domnul a făcut să cadă asupra Lui nelegiuirea noastră, a tuturor.

Versetul 8: El a fost luat prin apăsare și judecată, dar cine dintre cei de pe vremea Lui a crezut că el fusese șters de pe pământul celor vii și lovit de moarte pentru… bolile noastre fizice? Nu, lovit de moarte pentru păcatele poporului, nu pentru boli.

Versetul 10: Domnul a găsit cu cale să‑L zdrobească prin suferință, dar după ce Își va da viața ca jertfă pentru păcat… Pentru ce a fost jertfa? Pentru păcate și boli? Își va da viața ca jertfă pentru păcat. Doar pentru păcat.

Versetul 11: Va vedea rodul muncii sufletului Lui și Se va înviora. Prin cunoștința lui, Robul Meu cel neprihănit va pune pe mulți oameni într‑o stare după voia lui Dumnezeu și va lua asupra Lui… ce? Povara nelegiuirilor lor, nu povara bolilor fizice.

Versetul 12: De aceea Îi voi da partea Lui la un loc cu cei mari și va împărți prada cu cei puternici, pentru că S‑a dat pe Sine Însuși la moarte și a fost pus în numărul celor fărădelege, pentru că a purtat păcatele multora și s‑a rugat pentru cei vinovați. Ce a făcut? Ce a purtat? A purtat păcatele multora, nu bolile fizice.

La fel e și în Epistola lui Petru, puteți să citiți, tot despre păcat este vorba, nimic despre boli fizice.

Cred că este suficient de clar. Domnul Isus Și‑a dat viața ca noi să fim iertați de păcate. Tot în cartea prorocului Isaia, în capitolul 59, zice că nelegiuirile și păcatele noastre pun un zid de despărțire între noi și Dumnezeu, nicidecum bolile noastre fizice. Domnul Isus Și‑a dat viața ca noi să fim iertați de păcate, să putem trăi pentru neprihănire și să rodim sfințirea, iar ca sfârșit să dobândim viața veșnică.

Mai este totuși o problemă. Versetul 4, din Isaia 53:

„Totuși El suferințele noastre le‑a purtat și durerile noastre le‑a luat asupra Lui…” (Isaia 53:4)

Aici, într‑adevăr, este vorba despre boală fizică. Când a luat totuși Domnul Isus bolile fizice? Mergem la Evanghelia după Matei, capitolul 8, unde scrie:

„Seara, au adus la Isus pe mulți îndrăciți. El, prin cuvântul Lui, a scos din ei duhurile necurate și a tămăduit pe toți bolnavii, ca să se împlinească ce fusese vestit prin prorocul Isaia, care zice: «El a luat asupra Lui neputințele noastre și a purtat bolile noastre.»” (Matei 8:16‑17)

Seara au adus la Isus mulți îndrăciți. El, prin cuvântul Lui, a scos din ei duhurile necurate și a tămăduit toți bolnavii. De ce? Ca să se împlinească ce fusese vestit prin prorocul Isaia, care zice: „El a luat asupra Lui neputințele noastre și a purtat bolile noastre.” Exact ceea ce scrie în Isaia, capitolul 53, versetul 4. Evanghelistul Matei este acela care citează cel mai mult dintre toți evangheliștii Vechiul Testament. Tot el folosește cel mai des și expresia, „să se împlinească”. Menționez doar câteva pasaje:

18Iar naşterea lui Isus Hristos a fost aşa:Maria, mama Lui, era logodită cu Iosif; şi, înainte ca să locuiască ei împreună, ea s-a aflat însărcinată de la Duhul Sfânt.

19Iosif, bărbatul ei, era un om neprihănit şi nu voia s-o facă de ruşine înaintea lumii, de aceea şi-a pus de gând s-o lase pe ascuns.

20Dar, pe când se gândea el la aceste lucruri, i s-a arătat în vis un înger al Domnului şi i-a zis: „Iosife, fiul lui David, nu te teme să iei la tine pe Maria, nevastă-ta, căci ce s-a zămislit în ea este de la Duhul Sfânt.

21Ea va naşte un Fiu şi-I vei pune numele Isus, pentru că El va mântui pe poporul Lui de păcatele sale.”

Din nou, Isus este Acela care va mântui, va salva, va tămădui pe popor de păcate, nu de boli fizice. Iar acum fiți atenți cum scrie Matei:

22Toate aceste lucruri s-au întâmplat ca să se împlinească ce vestise Domnul prin prorocul care zice:

23„Iată, fecioara va fi însărcinată, va naşte un fiu şi-I vor pune numele Emanuel”, care, tălmăcit, înseamnă: „Dumnezeu este cu noi”. (Matei 1:18-23)

Mergem la capitolul 2, să mai vedem câteva exemple:

13După ce au plecat magii, un înger al Domnului se arată în vis lui Iosif şi-i zice: „Scoală-te, ia Pruncul şi pe mama Lui, fugi în Egipt şi rămâi acolo până îţi voi spune eu, căci Irod are să caute Pruncul ca să-L omoare.”

14Iosif s-a sculat, a luat Pruncul şi pe mama lui, noaptea, şi a plecat în Egipt.

15Acolo a rămas până la moartea lui Irod, ca să se împlinească ce fusese vestit de Domnul prin prorocul care zice: „Am chemat pe Fiul Meu din Egipt.”

16Atunci, Irod, când a văzut că fusese înşelat de magi, s-a mâniat foarte tare şi a trimis să omoare pe toţi pruncii de parte bărbătească, de la doi ani în jos, care erau în Betleem şi în toate împrejurimile lui, potrivit cu vremea pe care o aflase întocmai de la magi.

17Atunci s-a împlinit ce fusese vestit prin prorocul Ieremia, care zice:

18„Un ţipăt s-a auzit în Rama, plângere şi bocet mult: Rahela îşi jelea copiii şi nu voia să fie mângâiată, pentru că nu mai erau.”

19După ce a murit Irod, un înger al Domnului se arată în vis lui Iosif, în Egipt,

20şi-i zice: „Scoală-te, ia Pruncul şi pe mama Lui şi du-te în ţara lui Israel, căci au murit cei ce căutau să ia viaţa Pruncului.”

21Iosif s-a sculat, a luat Pruncul şi pe mama Lui şi a venit în ţara lui Israel.

22Dar, când a auzit că în Iudeea împărăţeşte Arhelau, în locul tatălui său Irod, s-a temut să se ducă acolo; şi, fiind înştiinţat de Dumnezeu în vis, a plecat în părţile Galileii.

23A venit acolo şi a locuit într-o cetate numită Nazaret, ca să se împlinească ce fusese vestit prin proroci: că El va fi chemat Nazarinean. (Matei 2:13-23)

La fel este și cu ceea ce scrie în versetul 4 din Isaia 53. S‑a împlinit în momentul în care Isus i‑a vindecat pe toți acei bolnavi din Matei capitolul 8.

Sincer să fiu, sper să greșesc, dar mă tem că am pierdut obiectivul. Ne dorim atât de mult vindecarea fizică, atât de mult… însă neglijăm atât de mult vindecarea spirituală. Dacă suntem bolnavi din punct de vedere fizic, suntem în stare să mergem la Cluj, la Szeged, la Viena… Nu că este rău, mergeți. Dacă aveți posibilitatea și considerați că ajută, mergeți.

Dar de ce nu tratăm la fel și păcatul? Dacă vedem că mințim, că suntem mândri, poate invidioși… Dacă ne doare măseaua, imediat luăm calmante, sunăm dentistul, încercăm să rezolvăm problema cât mai repede posibil. Tot la fel ne ocupăm și de bârfă, de mânie, de ură?

Oare nu suntem și noi ca evreii din vremea Domnului Isus? Ei doreau doar izbăvirea fizică, să le meargă bine, să scape de romani. Problema lor era alta, dar nici nu mai erau conștienți de adevărata problemă, cea a păcatului, pentru că au pierdut obiectivul.

Nu vă faceți griji, vom scăpa și de problemele acestei vieți, de necazuri, de durere și de boală. În ultima carte a Bibliei, în Apocalipsa, capitolul 21, scrie așa de frumos:

1Apoi am văzut un cer nou şi un pământ nou; pentru că cerul dintâi şi pământul dintâi pieriseră, şi marea nu mai era.

2Şi eu am văzut coborându-se din cer, de la Dumnezeu, cetatea sfântă, Noul Ierusalim, gătită ca o mireasă împodobită pentru bărbatul ei.

3Şi am auzit un glas tare, care ieşea din scaunul de domnie şi zicea: „Iată cortul lui Dumnezeu cu oamenii! El va locui cu ei şi ei vor fi poporul Lui şi Dumnezeu Însuşi va fi cu ei. El va fi Dumnezeul lor.

4El va şterge orice lacrimă din ochii lor. Şi moartea nu va mai fi. Nu va mai fi nici tânguire, nici ţipăt, nici durere, pentru că lucrurile dintâi au trecut.” (Apocalipsa 21:1-4)

Va veni și vremea când Isus într‑adevăr va lua și durerea și boala, tânguirea… dar până atunci, până Domnul va șterge orice lacrimă, să nu pierdem esența. Rugați‑vă când sunteți bolnavi, dar nu uitați: boala fizică, (cancer, probleme la rinichi, orice altă boală, orice virus) nu ne oprește să ajungem în cer cu Dumnezeu. Boala spirituală, păcatul este cel care ne oprește.

Sfatul meu este acesta: haideți să tratăm boala spirituală, fie că e adulter, fie că e minciună, sau mânie, sau altceva, cel puțin cu aceeași seriozitate cu care tratăm și boala fizică.