„CÂȚI DĂ DOMNUL”
Ideea care se propagă în unele cercuri creștine este că o familie trebuie să facă copii „câți dă Domnul”, aceasta însemnând că nu ai voie să te protejezi în timpul actului sexual în niciun fel, ci trebuie să faci câți copii dă Domnul. Bineînțeles, ar fi multe de discutat, dar ceea ce doresc acum este doar să ne uităm la câteva pasaje biblice pe baza cărora au ajuns unii oameni la această concluzie, aceea că o familie trebuie să facă copii câți dă Domnul.
- Creșteți și înmulțiți‑vă!
27 Dumnezeu a făcut pe om după chipul Său, l-a făcut după chipul lui Dumnezeu; parte bărbătească şi parte femeiască i-a făcut.
28 Dumnezeu i-a binecuvântat şi Dumnezeu le-a zis: „Creşteţi, înmulţiţi-vă, umpleţi pământul şi supuneţi-l şi stăpâniţi peste peştii mării, peste păsările cerului şi peste orice vieţuitoare care se mişcă pe pământ.” (Geneza 1:27-28)
Aici se vorbește despre primii oameni, Adam și Eva, cărora Dumnezeu le‑a spus: „Creșteți, înmulțiți‑vă, umpleți pământul…”
De aici unii au tras concluzia că toți oamenii, din toate timpurile, au datoria aceasta de a ajuta la înmulțirea populației pe Pământ. Pentru aceasta e bine să facem cât mai mulți copii. La momentul în care Dumnezeu a spus aceste lucruri: „Creșteți, înmulțiți‑vă, umpleți pământul…”, singurii oameni de pe tot Pământul erau Adam și Eva.
Mai găsim în Biblie o singură dată când Dumnezeu mai spune aceasta. Știți când și cui?
1 Dumnezeu a binecuvântat pe Noe și pe fiii săi și le‑a zis:
„Creșteți, înmulțiți‑vă și umpleți pământul.” (Geneza 9:1)
După ce Adam și Eva au păcătuit, neascultând de Dumnezeu, răutatea omului a ajuns foarte mare pe Pământ. Dum‑ nezeu a distrus lumea de atunci prin potop, afară de Noe și familia lui. După ce apele s‑au retras, au ieșit afară din arcă, iar Dumnezeu printre altele le‑a dat și aceste instrucțiuni: „Creșteți, înmulțiți‑vă și umpleți pământul.”
De ce le‑a dat Dumnezeu aceste instrucțiuni? Pentru că din nou, la fel ca în cazul lui Adam și al Evei, de această dată Noe și familia lui erau singurii oameni de pe fața Pământului. Acestea sunt singurele momente în care Dumnezeu le adresează aceste cuvinte oamenilor. Noi nu mai suntem în acea situație încât să depindă în mod direct de mine sau de tine continuarea, perpetuarea speciei umane.
E absurd să luăm tot ceea ce Dumnezeu le‑a poruncit specific unor oameni și să aplicăm pentru noi astăzi, pentru întreaga omenire de altfel. În acest caz, de ce nu ne punem și noi, fiecare, să construim câte o arcă, la fel ca Noe?
Totodată, dacă această poruncă: „Creșteți, înmulțiți‑vă și umpleți pământul” ar fi valabilă și astăzi, atunci ce facem cu cele spuse de către Pavel în Epistola către Corinteni?
1 Cu privire la lucrurile despre care mi-aţi scris, eu cred că este bine ca omul să nu se atingă de femeie.
2 Totuşi, din pricina curviei, fiecare bărbat să-şi aibă nevasta lui şi fiecare femeie să-şi aibă bărbatul ei.
3 Bărbatul să-şi împlinească faţă de nevastă datoria de soţ şi tot aşa să facă şi nevasta faţă de bărbat.
4 Nevasta nu este stăpână pe trupul ei, ci bărbatul. Tot astfel, nici bărbatul nu este stăpân peste trupul lui, ci nevasta.
5 Să nu vă lipsiţi unul pe altul de datoria de soţi, decât doar prin bună învoială, pentru un timp, ca să vă îndeletniciţi cu postul şi cu rugăciunea, apoi să vă împreunaţi iarăşi, ca să nu vă ispitească Satana din pricina nestăpânirii voastre.
6 Lucrul acesta îl spun ca o îngăduinţă; nu fac din el o poruncă.
7 Eu aş vrea ca toţi oamenii să fie ca mine, dar fiecare are de la Dumnezeu darul lui: unul într-un fel, altul într-altul.
8 Celor neînsuraţi şi văduvelor, le spun că este bine pentru ei să rămână ca mine.
9 Dar, dacă nu se pot înfrâna, să se căsătorească, pentru că este mai bine să se căsătorească decât să ardă. (1 Corinteni 1:1-9)
Pavel scrie aici că e mai bine ca omul să rămână singur, să nu se căsătorească (bineînțeles, în unele circumstanțe, din unele motive…).
Păi cum? Dacă scopul omenirii este procrearea, atunci Pavel ar trebui să spună ca toți oamenii să se căsătorească, cât mai repede posibil, și să facă cât mai mulți copii… Apoi mai vorbește despre ceva:
3 Bărbatul să‑și împlinească față de nevastă datoria de soț și tot așa să facă și nevasta față de bărbat.
4 Nevasta nu este stăpână pe trupul ei, ci bărbatul. Tot astfel, nici bărbatul nu este stăpân peste trupul lui, ci nevasta. 5 Să nu vă lipsiți unul pe altul de datoria de soți, decât doar prin bună învoială, pentru un timp, ca să vă îndeletniciți cu postul și cu rugăciunea, apoi să vă împreunați iarăși, ca să nu vă ispitească Satana din pricina nestăpânirii voastre.
9 Dar, dacă nu se pot înfrâna, să se căsătorească, pentru că este mai bine să se căsătorească decât să ardă. (1 Corinteni 7:3‑9)
Sunt unii oameni care duc lucrurile într‑o extremă și mai mare și spun că nu e normal ca soții să aibă relații conjugale decât dacă au scopul să procreeze, altfel să se abțină. Pavel zice aici tocmai invers, ca bărbatul să‑și îndeplinească această datorie față de soție și invers. Ba mai mult, să nu se lipsească prea mult de relații intime, ca să nu fie cumva ispitiți.
Iar în versetul 9, zice că dacă cineva nu se poate înfrâna, să se căsătorească. De la ce să se înfrâneze? De la dorința de a face copii? Nicidecum! De la dorințele normale pe care le are orice om.
Își permit unii să zică: aici sunt cuvintele lui Pavel, dorințele lui, nu știm dacă e bine să ne luăm după acestea. Nu intrăm acum să vorbim și despre aceste lucruri, mai bine haideți să vedem ce zice Însuși Domnul Isus:
3 Fariseii au venit la El şi, ca să-L ispitească, I-au zis: „Oare este îngăduit unui bărbat să-şi lase nevasta pentru orice pricină?”
4 Drept răspuns, El le-a zis: „Oare n-aţi citit că Ziditorul de la început i-a făcut parte bărbătească şi parte femeiască
5 şi a zis: ‘De aceea va lăsa omul pe tatăl său şi pe mama sa şi se va lipi de nevastă-sa, şi cei doi vor fi un singur trup’?
6 Aşa că nu mai sunt doi, ci un singur trup. Deci ce a împreunat Dumnezeu, omul să nu despartă.”
7 „Pentru ce dar”, I-au zis ei, „a poruncit Moise ca bărbatul să dea nevestei o carte de despărţire şi s-o lase?”
8 Isus le-a răspuns: „Din pricina împietririi inimilor voastre a îngăduit Moise să vă lăsaţi nevestele, dar de la început n-a fost aşa.
9 Eu însă vă spun că oricine îşi lasă nevasta, afară de pricină de curvie, şi ia pe alta de nevastă preacurveşte şi cine ia de nevastă pe cea lăsată de bărbat preacurveşte.”
10 Ucenicii Lui I-au zis: „Dacă astfel stă lucrul cu bărbatul şi nevasta lui, nu este de folos să se însoare.”
11 El le-a răspuns: „Nu toţi pot primi cuvântul acesta, ci numai aceia cărora le este dat.
12 Fiindcă sunt fameni care s-au născut aşa din pântecele maicii lor, sunt fameni care au fost făcuţi fameni de oameni şi sunt fameni care singuri s-au făcut fameni pentru Împărăţia cerurilor. Cine poate să primească lucrul acesta să-l primească.” (Matei 19:3-12)
Domnul Isus le‑a spus foarte simplu fariseilor care au venit să‑L ispitească, că omul nu are voie să divorțeze. Auzind aceste lucruri, ucenicii au zis: „Dacă astfel stă lucrul cu bărbatul și nevasta lui, nu este de folos să se însoare.”
Adică, dacă nu avem voie sub nicio formă să ne despărțim, aproape că e mai bine să nu ne căsătorim. Ce răspuns le‑a dat Isus? Ba da, căsătoriți‑vă, pentru că trebuie neapărat toți să contribuiți la creșterea populației pe glob. Nu, ci El a zis:
11 El le-a răspuns: „Nu toţi pot primi cuvântul acesta, ci numai aceia cărora le este dat.
12 Fiindcă sunt fameni care s-au născut aşa din pântecele maicii lor, sunt fameni care au fost făcuţi fameni de oameni şi sunt fameni care singuri s-au făcut fameni pentru Împărăţia cerurilor. Cine poate să primească lucrul acesta să-l primească.”
Ce sunt famenii? În urmă cu câțiva ani de zile am întrebat pe mai mulți frați ce cred ei că înseamnă acest cuvânt. Spre surprinderea mea, majoritatea au spus că un „famen” este un om important, un fel de ministru.
Eu nu zic că un famen nu poate fi și așa ceva, dar cuvântul famen, dacă ne uităm și în dicționar, înseamnă „bărbat castrat”. Era acest obicei în vechime ca bărbații care stăteau la curtea împăratului să fie castrați. Motivele sunt multiple, nu mai intrăm acum și în aceste detalii.
Ideea este în felul următor: Isus a zis la fel ca Pavel, sau Pavel la fel ca Isus. Nu pot toți oamenii să rămână necăsătoriți. Marea majoritate sunt căsătoriți, dar unii oameni sunt fameni, fie că așa s‑au născut, alții au fost făcuți fameni de către alții (cum era în vechime), iar alții s‑au făcut singuri fameni, adică în cazul nostru au decis să rămână necăsătoriți (nu să se castreze singuri), pentru Împărăția cerurilor. Iar Domnul Isus nu zice că acesta este un lucru rău, doar că nu pot toți să facă așa ceva. Prin urmare, ideea că noi, fiecare persoană de pe glob are datoria, obligativitatea de a contribui la înmulțirea populației nu are niciun sens.
- Păcatul lui Onan
8 Atunci, Iuda a zis lui Onan: „Du-te la nevasta fratelui tău, ia-o de nevastă, ca cumnat, şi ridică sămânţă fratelui tău.”
9 Onan, ştiind că sămânţa aceasta n-are să fie a lui, vărsa sămânţa pe pământ ori de câte ori se culca cu nevasta fratelui său, ca să nu dea sămânţă fratelui său.
10 Ce făcea el n-a plăcut Domnului, care l-a omorât şi pe el. (Geneza 38:8-10)
Deși este ridicol, cel puțin așa ar trebui să fie, unii deduc din acest pasaj că nimeni nu are voie să se protejeze în niciun fel în timpul actului sexual, deoarece Onan a fost pedepsit grav pentru aceasta.
Care a fost totuși păcatul lui Onan? Faptul că își vărsa sămânța pe pământ sau faptul că nu dorea să ridice urmași fratelui său?
Înțelegem clar și din citirea textului că problema era că nu dorea să ridice urmași fratelui său, iar lucrul acesta îl găsim mai apoi și în Lege:
5 Când fraţii vor locui împreună şi unul din ei va muri fără să lase copii, nevasta mortului să nu se mărite afară, cu un străin, ci cumnatul ei să se ducă la ea, s-o ia de nevastă şi să se însoare cu ea ca cumnat.
6 Întâiul născut pe care-l va naşte să moştenească pe fratele cel mort şi să-i poarte numele, pentru ca numele acesta să nu fie şters din Israel. (Deuteronom 25:5-6)
- Tolba cu săgeți
3 Iată, fiii sunt o moştenire de la Domnul, rodul pântecelui este o răsplată dată de El.
4 Ca săgeţile în mâna unui războinic, aşa sunt fiii făcuţi la tinereţe.
5 Ferice de omul care îşi umple tolba de săgeţi cu ei! Căci ei nu vor rămâne de ruşine când vor vorbi cu vrăjmaşii lor la poartă. (Psalmul 127:3-5)
Am auzit multe predici din acest psalm, despre faptul că trebuie să ne umplem tolba cu copii. Avem totuși câteva probleme aici.
Eu nu zic că fiii nu sunt o moștenire de la Domnul, dar ce facem cu fiicele? Doar fiii sunt o moștenire? În Vechiul Legământ fiii, băieții, erau băgați în seamă, fetele nu așa de mult. Ne întoarcem înapoi la acele vremuri, obiceiuri?
Apoi, zice că doar fiii făcuți la tinerețe sunt buni. Cei făcuți mai la bătrânețe?… Până la ce vârstă înseamnă că ești tânăr?
Ce înseamnă să îți umpli tolba? Zic unii că în tradiția iudaică tolba plină avea cinci‑șase săgeți. Facem șase, să fim siguri că e plină?
„Căci ei nu vor rămâne de rușine când vor vorbi cu vrăjmașii lor la poartă.”
Noi nu mai trăim în cetăți cu porți, iar despre vrăjmași Domnul Isus a zis să îi iubim, nu să le facem în ciudă că noi avem copii, iar ei poate că nu.
Întreg psalmul nu are treabă cu procrearea și nu e valabil în contextul nostru de astăzi.
- Lăsați copilașii să vină la Mine și nu‑i opriți
13 Atunci I-au adus nişte copilaşi, ca să-Şi pună mâinile peste ei şi să Se roage pentru ei. Dar ucenicii îi certau.
14 Şi Isus le-a zis: „Lăsaţi copilaşii să vină la Mine şi nu-i opriţi, căci Împărăţia cerurilor este a celor ca ei.”
15 După ce Şi-a pus mâinile peste ei, a plecat de acolo. (Matei 19:13-15)
Unii interpretează aceste cuvinte ale Domnului Isus „Lăsați copilașii să vină la Mine și nu‑i opriți” că nu avem voie să oprim nașterea de copii. Bineînțeles, nu este vorba despre avort. Avortul este o problemă, copilul conceput deja în pântecele mamei este în viață, iar nimeni nu are voie să curme acea viață. Vorbim acum despre a nu opri copiii în ideea că nu avem voie să ne protejăm în niciun fel, să planificăm în niciun fel și așa mai departe. Nu înțeleg cum din acest text se poate ajunge la o asemenea concluzie.
Domnul Isus nu vorbește despre așa ceva. El pur și simplu a vrut să binecuvânteze niște copii care erau deja în viață, nicidecum să dea o învățătură despre procreare, ci mai degrabă să ne spună să ne asemănăm cu ei, adică să fim blânzi, iertători…
„Adevărat vă spun că, dacă nu vă veți întoarce la Dumnezeu și nu vă veți face ca niște copilași, cu niciun chip nu veți intra în Împărăția cerurilor.
De aceea, oricine se va smeri ca acest copilaș va fi cel mai mare în Împărăția cerurilor.” (Matei 18:3‑4)
S‑au făcut tot felul de teorii că unii copii nu sunt primiți de familii, iar aceștia se duc în altele în care sunt primiți, de parcă sufletele lor dinainte de a fi concepute măcar bântuie prin văzduh… aceste învățături nu au nicio legătură cu Biblia, cu Dumnezeu, ci mai degrabă cu păgânismul, cu ocultismul chiar.
Dumnezeu să ne dea înțelepciune!
- Mântuită prin nașterea de fii
11 Femeia să înveţe în tăcere, cu toată supunerea.
12 Femeii nu-i dau voie să înveţe pe alţii, nici să se ridice mai presus de bărbat, ci să stea în tăcere.
13 Căci întâi a fost întocmit Adam şi apoi Eva.
14 Şi nu Adam a fost amăgit, ci femeia, fiind amăgită, s-a făcut vinovată de călcarea poruncii.
15 Totuşi ea va fi mântuită prin naşterea de fii, dacă stăruieşte cu smerenie în credinţă, în dragoste şi în sfinţenie. (1 Timotei 2:11-15)
„Totuși ea va fi mântuită prin nașterea de fii.”
E incredibil cum unii oameni pot să facă asemenea afirmații, adică femeia este mântuită dacă naște fii, altfel… Probabil unora nici nu vă vine să credeți că se poate întâmpla așa ceva, dar se întâmplă.
De data aceasta nici măcar nu intru în posibilele explicații asupra acestui pasaj. Dacă sunteți cu adevărat interesați, puteți căuta. Vreau doar să spun următorul lucru. Dacă poate nu înțelegeți un verset sau o frântură din el, măcar nu încercați să învățați pe alții din el ceea ce vă place vouă.
Dacă acest verset, acest pasaj zice că femeia este mântuită prin nașterea de fii, atunci degeaba a murit Hristos. Anulăm valoarea jertfei lui Hristos, anulăm învățătura întregii Scripturi. Nu merge așa!
E adevărat că pasajul e mai dificil, dar să ajungi la asemenea concluzii este de‑a dreptul aberant.
În mare, cam acestea sunt pasajele pe care se bazează cei care susțin această idee, și anume că trebuie să facem mulți copii, câți dă Domnul.
Ce am vrut să spun cu toate acestea? Este rău să avem copii? Este rău ca familiile să își dorească mai mulți copii? Nicidecum. Copiii sunt prezentați în Biblie ca o binecuvântare, dar în același timp ei sunt și o responsabilitate. Responsabilitatea este de partea părinților, iar aceasta nu se rezumă doar la a‑i concepe, la a‑i naște, ci și la a‑i crește, a‑i educa atât în ceea ce privește lucrurile lumii acesteia, dar mai ales cu privire la cele spirituale.
Sunt oameni care fac copii doar pentru că așa li s‑a spus că trebuie. Și fac 10, 12, 15 copii. Eu nu zic că Domnul nu poate să poarte de grijă și sunt convins că o face, dar e bine să înțelegem lucrurile.
Dacă puteți ca familie să vă ocupați, să creșteți mai mulți copii (cinci, opt, zece), slăvit să fie Domnul! Faceți‑o, creșteți‑i pentru Dumnezeu. Dar fiecare își cunoaște situația, starea de sănătate chiar, în special a mamei… lucruri de care trebuie să ținem cont.
Nu consider că este înțelept ca o familie să nu își dorească copii, doar așa, că nu au chef. Dar, dacă o familie poate a hotărât să aibă mai puțini copii, pentru a se putea ocupa mai mult de cele spirituale, nu este nimic greșit. Fiecare trebuie să își înțeleagă chemarea, să își înțeleagă lucrarea pe care o are de făcut în această lume.
Însă să nu uităm, noi toți avem o misiune, aceea de a le spune oamenilor despre Hristos, de a aduce cât mai mulți oameni la adevăr:
19 Duceți‑vă și faceți ucenici din toate neamurile, botezându‑i în Numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh.
20 Și învățați‑i să păzească tot ce v‑am poruncit. Și iată că Eu sunt cu voi în toate zilele, până la sfârșitul veacului. Amin.” (Matei 28:19‑20)
Dumnezeu să ne ajute!