CE ESTE BISERICA?
Ce este „Biserica” sau, mai corect spus, cine este „Biserica”? Suntem așa obișnuiți cu acest cuvânt, „Biserică”, însă cred că prea puțini înțelegem de fapt ce înseamnă acest cuvânt în lumina Scripturii sau ceea ce vede și consideră Dumnezeu ca fiind Biserică a Sa.
„Biserică” provine din cuvântul grecesc „Ekklesia”. Găsim acest cuvânt în Noul Testament de peste o sută de ori. Acest cuvânt „Ekklesia” este format din prepoziția „ek”, care înseamnă „în afara”, și din verbul „kaleo” care înseamnă „a chema”.
Așadar, „Ekklesia” sau „Biserica” sună ceva de genul: cei chemați afară! Chemați afară din întuneric, de sub puterea Satanei, la lumină, în Trupul lui Hristos.
Mai avem, pe lângă „Biserică”, cuvinte precum „Templul lui Dumnezeu”, „Trupul lui Hristos”, „Casa lui Dumnezeu”… În Noul Legământ, în care ne aflăm noi (vom vorbi și despre Vechiul și Noul Legământ), toate acestea se referă la oameni, nu la ziduri, clădiri sau locuri speciale.
S‑a întâlnit Domnul Isus Hristos cu femeia samariteancă (găsim relatarea în Evanghelia după Ioan, capitolul 4), iar femeia a dorit să știe unde este locul, care este clădirea în care trebuie să meargă să se închine. Ce i‑a spus Isus?
„Femeie”, i‑a zis Isus, „crede‑Mă că vine ceasul când nu vă veți închina Tatălui nici pe muntele acesta, nici în Ierusalim. Voi vă închinați la ce nu cunoașteți, noi ne închinăm la ce cunoaștem, căci mântuirea vine de la iudei.
Dar vine ceasul, și acum a și venit, când închinătorii adevărați se vor închina Tatălui în duh și în adevăr, fiindcă astfel de închinători dorește și Tatăl.
Dumnezeu este Duh; și cine se închină Lui trebuie să I se închine în duh și în adevăr.” (Ioan 4:21‑24)
Era și este până în ziua de astăzi o mare rivalitate între iudei și samariteni (locuitorii Palestinei de astăzi).
„Femeia samariteancă I‑a zis: «Cum Tu, iudeu, ceri să bei de la mine, femeie samariteancă?» Iudeii, în adevăr, n‑au legături cu samaritenii.” (Ioan 4:9)
Totuși, această femeie samariteancă a dorit să afle de la Domnul Isus (pentru că a înțeles că este cel puțin un proroc, un om al lui Dumnezeu) care, unde este locul de închinare…
Ei, samaritenii, se închinau pe muntele Moria, iudeii la Ierusalim. Chiar dacă până atunci locul de închinare era Templul fizic de la Ierusalim, a venit ceasul, a venit vremea: „Dar vine ceasul, și acum a și venit, când închinătorii adevărați se vor închina Tatălui în duh și în adevăr, fiindcă astfel de închinători dorește și Tatăl. Dumnezeu este Duh; și cine se închină Lui trebuie să I se închine în duh și în adevăr.”
Nu mai este vorba nici despre muntele Moria, nici despre templul din Ierusalim, nici despre vreun alt loc sau clădire din această lume.
„Dumnezeu care a făcut lumea și tot ce este în ea este Domnul cerului și al pământului și nu locuiește în temple făcute de mâini.” (Faptele Apostolilor 17:24)
Dar unde locuiește El? Unde locuiește Dumnezeu?
„Nu știți că voi sunteți Templul lui Dumnezeu și că Duhul lui Dumnezeu locuiește în voi?” (1 Corinteni 3:16)
Dragii mei, noi, oamenii, suntem aceia în care și prin care Dumnezeu vrea să‑Și manifeste slava. O, dacă am înțelege lucrul acesta! El nu locuiește într‑o clădire, indiferent cum vrem noi să o numim: templu, biserică, catedrală sau oricum altcumva. El vrea să locuiască în noi, în ființa noastră. Noi suntem Biserica, noi suntem Templul lui Dumnezeu, Casa lui Dumnezeu, locașul lui Dumnezeu, Trupul lui Hristos, al cărui Cap este Însuși El, Isus Hristos! Toate aceste denumiri se găsesc în Biblie și ele nu se referă la clădiri, nici la ziduri, ci la oameni.
Parcă, indiferent de religie, fiecare are un loc, o clădire pe care o numesc Biserică sau Casa lui Dumnezeu sau ceva asemănător, și nu este corect.
„Vreau dar ca bărbații să se roage în orice loc și să ridice spre cer mâini curate, fără mânie și fără îndoieli.” (1 Timotei 2:8)
Unde să se roage? Unde să ridice mâini curate și să se închine înaintea lui Dumnezeu? În orice loc.
Iar acum, haideți să ne mai uităm la câteva versete măcar, pentru a înțelege foarte clar că noi, oamenii, suntem Biserica, Trupul lui Hristos, Templul sau Casa lui Dumnezeu.
„Mă bucur acum în suferințele mele pentru voi; și în trupul meu împlinesc ce lipsește suferințelor lui Hristos, pentru Trupul Lui, care este Biserica.” (Coloseni 1:24)
Oamenii care formează Trupul lui Hristos sunt Biserica.
„Voi sunteți Trupul lui Hristos și fiecare, în parte, mădularele lui.” (1 Corinteni 12:27)
„Nu știți că trupul vostru este Templul Duhului Sfânt care locuiește în voi și pe care L‑ați primit de la Dumnezeu? Și că voi nu sunteți ai voștri?” (1 Corinteni 6:19)
„Cum se împacă Templul lui Dumnezeu cu idolii? Căci noi suntem Templul Dumnezeului celui viu, cum a zis Dumnezeu: «Eu voi locui și voi umbla în mijlocul lor; Eu voi fi Dumnezeul lor și ei vor fi poporul Meu.»” (2 Corinteni 6:16)
„… și fiindcă avem un Mare Preot pus peste casa lui Dumnezeu…”(Evrei 10:21)
Aici se vorbește despre un Mare Preot peste casa lui Dumnezeu, iar acel Mare Preot este Isus, nicidecum un om, așa cum pretind unii astăzi. Citiți întreaga Epistolă către Evrei, să vă convingeți. Dar care, sau cine este Casa lui Dumnezeu? Răspunsul îl primim tot aici, în Epistola aceasta: „Dar Hristos este credincios ca Fiu, peste Casa lui Dumnezeu. Și Casa Lui suntem noi, dacă păstrăm până la sfârșit încrederea nezguduită și nădejdea cu care ne lăudăm.” (Evrei 3:6)
Ce poate fi mai clar și mai simplu decât atât? Noi suntem Casa lui Dumnezeu, noi, cei salvați de El, prin sângele curs pentru păcatele noastre. Noi, cei care am răspuns cu credință și pocăință la bunătatea lui Dumnezeu, apoi am fost îngropați prin botez, împreună cu Hristos, ca mai apoi să înviem și să trăim o viață nouă, prin Duhul Sfânt, pe care L‑am primit tot de la El.
„Biserica se bucura de pace în toată Iudeea, Galileea și Samaria, se întărea sufletește și umbla în frica Domnului și, cu ajutorul Duhului Sfânt, se înmulțea.” (Faptele Apostolilor 9:31)
Biserica (oamenii) se bucura de pace și se înmulțea numeric, nu erau ridicate mai multe clădiri.
„Deci Petru era păzit în temniță, și Biserica nu înceta să înalțe rugăciuni către Dumnezeu pentru el.” (Faptele Apostolilor 12:5)
Biserica (adică oamenii) înălța rugăciuni către Dumnezeu, nu zidurile se rugau.
„După venirea lor au adunat Biserica și au istorisit tot ce făcuse Dumnezeu prin ei și cum deschisese neamurilor ușa credinței.” (Faptele Apostolilor 14:27)
Au adunat Biserica, adică au adunat oamenii care formau Biserica.
„După ce au fost petrecuți de biserică până afară din cetate, și‑au urmat drumul prin Fenicia și Samaria, istorisind întoarcerea neamurilor la Dumnezeu, și au făcut o mare bucurie tuturor fraților.” (Faptele Apostolilor 15:3)
Au fost petrecuți de Biserică, adică de oameni. Nu se plimbau zidurile după Pavel și Barnaba, ca să le țină de urât.
„Când au ajuns la Ierusalim, au fost primiți de biserică, de apostoli și de prezbiteri și au istorisit tot ce făcuse Dumnezeu prin ei.” (Faptele Apostolilor 15:4)
Din nou, Pavel și Barnaba au fost primiți de Biserică, adică de oameni.
„Ei deci și‑au luat rămas‑bun de la biserică și s‑au dus la Antiohia, unde au dat epistola mulțimii adunate.” (Faptele Apostolilor 15:30)
Nu și‑au luat rămas bun de la ziduri, ci de la oameni.
Probabil vă întrebați de ce insist atât de mult, cu atâtea exemple, unele care par chiar copilărești. Insist, pentru că e esențial să înțelegem cine este Biserica. Avem tot felul de expresii care denotă că nu înțelegem sau nu ne interesează prea mult despre ce este, adică cine este Biserica. Folosim expresii precum: „Am fost la biserică”, „am venit de la biserică”, „mergi la biserică?”
Tu nu poți să mergi la Biserică, pentru că tu trebuie să faci parte din Biserică, și aceasta nu doar câteodată, ci tot timpul. Eventual ai fost să te întâlnești cu alți oameni, frați, care fac și ei parte din Biserică, din Trupul lui Hristos.
Trecem pe lângă o clădire mai veche, interesantă din punct de vedere arhitectural și spunem: „Uite ce biserică frumoasă din lemn!” E ca și cum ai zice: „Uite ce oameni frumoși din lemn.”
Pe timpul Pandemiei în special s‑a vorbit mult despre închiderea bisericii, deschiderea bisericii și așa mai departe. Biserica nu se poate închide sau deschide. O clădire, da, se poate închide sau deschide, dar Biserica lui Dumnezeu, nu. Altfel Biserica ar fi biruită, închisă, iar Domnul Isus a spus:
„Voi zidi Biserica Mea, și porțile Locuinței morților nu o vor birui.” (Matei 16:18b)
Nimeni nu poate distruge Biserica (oamenii) lui Dumne‑ zeu, iar aceasta s‑a dovedit de‑a lungul secolelor. Clădirile, da, se mai pot închide, se mai transformă câteodată chiar în baruri, discoteci… dar Biserica lui Dumnezeu nu va fi închisă niciodată. Tot mai mult avem impresia că Biserica este o instituție, precum sunt și alte instituții din această lume. Nici vorbă! Biserica este formată din oameni, din pietre vii, iar Capul Bisericii este Isus Hristos.
Doamne, ajută‑ne să înțelegem!