CE ESTE EVANGHELIA?
Într‑un mod foarte simplu, cuvântul „evanghelie” înseamnă „veste bună”. Înainte de a vedea și de a înțelege care este această veste bună, trebuie să vedem de ce avem nevoie de o veste bună.
Cred că cunoaștem cu toții istoria primilor oameni, Adam și Eva. Dumnezeu a creat primii oameni, i‑a așezat în grădina Edenului și le‑a dat o singură poruncă, cea legată de pomul din mijlocul grădinii: „Să nu mâncați din el și nici să nu vă atingeți de el, ca să nu muriți.” (Geneza 3:3b)… poruncă pe care știm că au încălcat‑o. Astfel, omul a greșit, a păcătuit față de Dumnezeu, iar în cartea prorocului Isaia scrie: „Nelegiuirile voastre pun un zid de despărțire între voi și Dumnezeul vostru; păcatele voastre vă ascund Fața Lui și‑L împiedică să v‑asculte!” (Isaia 59:2)
Prin păcat, legătura omului cu Dumnezeu a fost afectată, s‑a ridicat un zid de despărțire. Poate vă întrebați:
- De ce a trebuit să existe pomul?
- De ce a trebuit să fie interdicția? Și așa mai departe …
Dumnezeu nu a vrut să creeze niște mașinării, niște roboți. Care dintre voi ar dori să vă petreceți toată viața printer niște roboți? Roboți care să asculte și să execute tot ceea ce le spuneți, însă fără capacitatea de a vă iubi sau de a simți cu voi?
Dumnezeu l‑a creat pe om liber, i‑a dat capacitatea de a gândi și de a alege. Însă omul a luat această libertate și, în loc să o folosească pentru a trăi spre slava lui Dumnezeu, a ales să se depărteze și să nu asculte de El. După ce primii oameni, Adam și Eva, au greșit, omenirea, în loc să se îndrepte și să‑L caute pe Dumnezeu, vedem că s‑a depărtat tot mai mult de Creatorul ei.
„Domnul a văzut că răutatea omului era mare pe pământ și că toate întocmirile gândurilor din inima lui erau îndreptate în fiecare zi numai spre rău.” (Geneza 6:5)
În Psalmul 14 scrie: „Domnul Se uită de la înălțimea cerurilor peste fiii oamenilor, să vadă de este vreunul care să aibă pricepere și care să caute pe Dumnezeu.”
Și care este rezultatul căutării? Găsim răspunsul în versetul următor: „Dar toți s‑au rătăcit, toți s‑au dovedit niște netrebnici; nu este niciunul care să facă binele, niciunul măcar.” (Psalmul 14:2‑3)
Ca să fie clar că toți am greșit, în Epistola către Romani, capitolul 3, scrie așa: „Căci toți au păcătuit și sunt lipsiți de slava lui Dumnezeu.” (Romani 3:23)
Și ce dacă am păcătuit? Tot în Romani, în capitolul 6, de data aceasta, scrie: „Plata păcatului este moartea.” (Romani 6:23a) Poate zici în gândul tău: eu sunt un om bun, moral, nu am dat în cap la nimeni, nu am furat pâinea nimănui… Dă‑mi voie sa‑ți pun o întrebare. Ai mințit vreodată? De ce pun această întrebare? În cartea Apocalipsa, capitolul 21, scrie: „Dar cât despre fricoși, necredincioși, scârboși, ucigași, curvari, vrăjitori, închinătorii la idoli și toți mincinoșii, partea lor este în iazul care arde cu foc și cu pucioasă, adică moartea a doua.” (Apocalipsa 21:8)
Se poate continua cu multe alte texte, exemple, însă cred că este suficient de clar. Doar cine nu vrea să înțeleagă nu înțelege. Toți am păcătuit, și chiar dacă nouă ni se par poate păcate mici, plata păcatului este moartea, iazul de foc.
Totul pare foarte sumbru până acum și așa este. Noi, oamenii, am greșit, iar consecința și plata pentru păcatele noastre este despărțirea veșnică de Dumnezeu, locul acela de pedeapsă pe care noi îl numim Iad.
Zicea cineva că vor veni vremuri în care vom avea religie fără Duhul Sfânt, creștini fără Hristos (dacă se poate așa ceva) și printre altele, Rai fără Iad. Oamenilor nu le mai place să le vorbești despre pedeapsă, despre un loc de chin. Au apărut denominații întregi care resping ideea unui Iad veșnic. Cu toate acestea, asta nu înseamnă că Iadul nu există.
La fel cum poate ai dori să nu existe păianjeni… aceasta nu înseamnă că ei nu există, păianjenii tot există. Poate nu dorești să existe broaște… cu toate acestea, ele tot există. Tot așa, prin faptul că oamenii ar dori să nu existe un loc de pedeapsă, aceasta nu înseamnă că acel loc nu există.
Dragii mei, noi eram datori cu o datorie pe care nu o puteam plăti niciodată. Noi nu eram în stare să refacem legătura pierdută cu Creatorul nostru, cu Dumnezeu. Iar consecința pentru toate acestea este despărțirea veșnică de Dumnezeu, locul acela despre care nu ne place nici măcar să vorbim. Și tocmai aici intervine Evanghelia, aici intervine vestea bună. Binecunoscutul Ioan, capitolul 3, cu versetul 16, pe care cred că îl știm cu toții, spune astfel:
„Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viața veșnică.” (Ioan 3:16)
„Dumnezeu Își arată dragostea față de noi prin faptul că, pe când eram noi încă păcătoși, Hristos a murit pentru noi.” (Romani 5:8)
Aceasta este vestea bună! Cea mai bună veste! Noi am greșit, noi eram datori, dar cu toate acestea, tot Dumnezeu este Acela care, în dragostea Lui, vine cu planul Salvării. El dorește ca niciunul să nu piară, ci toți să vină la pocăință, la mântuire, însă cineva a trebuit să plătească pentru păcatele și greșelile noastre. Singurul care putea să facă lucrul acesta este Isus. El este acela care de bunăvoie a părăsit slava cerească și a luat un chip de rob și a trăit printre noi plin de har și de adevăr. Pentru ca în cele din urmă (după ce ne‑a lăsat un exemplu de urmat), să Își dea viața pentru mine și pentru tine, după ce a fost bătut, scuipat, batjocorit și a fost atârnat pe un lemn între cer și pământ, luând asupra Lui toate păcatele noastre.
„El este jertfa de ispășire pentru păcatele noastre; și nu numai pentru ale noastre, ci pentru ale întregii lumi.” (1 Ioan 2:2)
Ce este Evanghelia? Planul salvării prin care eu și tu putem fi împăcați cu Dumnezeu, prin jertfa Domnului Isus Hristos. Ce vei face cu această veste bună? Vei veni cu pocăință și recunoștință în fața lui Dumnezeu? Îl vei primi pe Isus Hristos ca Domn și Mântuitor al vieții tale? Nu doar o simplă afirmație de credință, că de crezut, noi, românii, aproape toți credem. Ci să facem ceea ce Însuși Isus a zis: „Dacă voiește cineva să vină după Mine, să se lepede de sine, să‑și ia crucea în fiecare zi și să Mă urmeze.” (Luca 9:23)
Ești dispus să lași totul de dragul Evangheliei, de dragul Domnului Isus, care a dat totul pentru tine? Sau vei rămâne în continuare nepăsător? Alegerea este a ta, însă nu uita: „Oamenilor le este rânduit să moară o singură dată, iar după aceea vine judecata.” (Evrei 9:27)
Tot în Epistola către Evrei, în capitolul 4 de această dată, scrie:
„Astăzi, dacă auziți glasul Lui, nu vă împietriți inimile!” (Evrei 4:7b)
„Căci mie nu mi‑e rușine de Evanghelia lui Hristos, fiindcă ea este puterea lui Dumnezeu pentru mântuirea fiecăruia care crede: întâi a iudeului, apoi a grecului.” (Romani 1:16)
„Vă fac cunoscută, fraților, Evanghelia pe care v‑am propovăduit‑o, pe care ați primit‑o, în care ați rămas și prin care sunteți mântuiți, dacă o țineți așa după cum v‑am propovăduit‑o; altfel, degeaba ați crezut.
V‑am învățat înainte de toate, așa cum am primit și eu, că Hristos a murit pentru păcatele noastre, după Scripturi, că a fost îngropat și a înviat a treia zi, după Scripturi.” (1 Corinteni 15:1‑4)