DARURI SPIRITUALE
Ce sunt de fapt „darurile spirituale” și de unde avem această idee de „daruri spirituale”?
În Întâia Epistolă a lui Pavel către Corinteni, între capitolele 12 și 14 se vorbește în mod special despre aceste lucruri. Iată cum începe capitolul 12:
„În ce privește darurile duhovnicești, fraților, nu voiesc să fiți în necunoștință…” (1 Corinteni 12:1)
Dacă ne uităm în original, în limba greacă, tocmai acest cuvânt, „darurile”, lipsește. Astfel, acest verset sună cam așa:
„În ce privește cele duhovnicești sau în ce privește spiritualitatea, fraților, nu voiesc să fiți în necunoștință.”
Haideți să ne mai uităm la câteva versete:
„Și chiar dacă aș avea darul prorociei și aș cunoaște toate tainele și toată știința, chiar dacă aș avea toată credința, așa încât să mut și munții, și n‑aș avea dragoste, nu sunt nimic.” (1 Corinteni 12:2)
Din nou cuvântul „darul”, lipsește.
„Urmăriți dragostea. Umblați și după darurile duhovnicești, dar mai ales să prorociți.” (1 Corinteni 14:1)
Și aici lipsește cuvântul „darurile”.
„12Tot aşa şi voi, fiindcă râvniţi după daruri duhovniceşti, să căutaţi să le aveţi din belşug, în vederea zidirii sufleteşti a Bisericii.
13De aceea, cine vorbeşte în altă limbă să se roage să aibă şi darul s-o tălmăcească.” (1 Corinteni 14:12-13)
În ambele versete cuvântul „daruri”, respectiv cuvântul „darul”, nu există.
Iar acum vă întreb: Dacă am citi toate aceste versete într‑un mod corect, fără acest cuvânt, am mai avea oare aceeași idee despre darurile spirituale? Eu zic că am aborda lucrurile într‑un mod mult mai cumpătat, mai echilibrat.
Un alt lucru pe care trebuie să‑l înțelegem este că de fapt în limba greacă sunt cel puțin trei cuvinte, dacă nu patru, care în limba română toate sunt traduse prin „dar”.
„Pocăiți‑vă”, le‑a zis Petru, „și fiecare din voi să fie botezat în Numele lui Isus Hristos, spre iertarea păcatelor voastre; apoi veți primi darul (dōrean) Sfântului Duh.” (Faptele Apostolilor 2:38)
Toți credincioșii tăiați împrejur care veniseră cu Petru au rămas uimiți când au văzut că darul (dōrea) Duhului Sfânt s‑a vărsat și peste neamuri. (Faptele Apostolilor 10:45)
Au intrat în casă, au văzut Pruncul cu Maria, mama Lui, s‑au aruncat cu fața la pământ și I s‑au închinat; apoi și‑au deschis vistieriile și I‑au adus daruri (dōra): aur, tămâie și smirnă. (Matei 2:11)
În versetele de mai sus, cuvântul „dar” provine din cuvântul grecesc „dorea”, care într‑adevăr înseamnă dar, cadou, ceva fără plată, așa cum folosim și noi acest cuvânt în limba română.
Am văzut că acest cuvânt este folosit când este vorba despre darul Sfântului Duh, dar este folosit și cu referire la lucruri mai comune, la niște daruri oarecare, precum aur, smirnă și tămâie.
Apoi mai avem un alt cuvânt „merismos”, care este tradus tot prin „dar”.
În timp ce Dumnezeu întărea mărturia lor cu semne, puteri și felurite minuni și cu darurile (merismois) Duhului Sfânt… (Evrei 2:4)
Acest cuvânt înseamnă distribuție sau împărțire. Am mai găsit încă un cuvânt interesant.
Dar dacă toți prorocesc și intră vreun necredincios sau vreunul fără daruri (idiōtēs), el este încredințat de toți, este judecat de toți. (1 Corinteni 14:24)
Acest „fără daruri” provine din cuvântul „idiotes” și cred că ne dăm seama ce înseamnă. Este vorba despre cineva care nu cunoaște, nu știe, nu înțelege.
Ajungem la ultimul cuvânt „charisma” sau „charismata”. Acest cuvânt provine din cuvântul grecesc „charis”, care înseamnă har, și acesta este cuvântul folosit în legătură cu darurile spirituale.
Chiar dacă am văzut că acest cuvânt lipsește din mai multe versete care fac referire la „daruri”, totuși este folosit de câteva ori, în diferite pasaje.
„Căci lui Dumnezeu nu‑I pare rău de darurile (charis‑ mata) și de chemarea făcută.” (Romani 11:29)
„Eu aș vrea că toți oamenii să fie că mine, dar fiecare are de la Dumnezeu darul (charisma) lui: unul într‑un fel, altul într‑altul.” (1 Corinteni 7:7)
La ce dar se referă aici Pavel? Despre ce dar este vorba? Despre darul, harul, charisma de a fi singur, necăsătorit.
Nu toți au darul acesta, adică să poată să rămână singuri pentru Dumnezeu și lucrarea Lui. Știm bine că unele religii nu permit ca cei ce intră în slujba lui Dumnezeu să se căsătorească, dar nu toți au darul acesta să poată să rămână singuri, să se controleze, iar din această cauză, pentru că sunt forțați să rămână necăsătoriți, fără să aibă darul acesta din partea lui Dumnezeu, unii dintre acei oameni cedează și fac tot felul de lucruri rele, urâte, păcătoase. Cred că știți la ce mă refer.
Rămânem la Întâi Corinteni, capitolul 12, de la versetul 30:
30 Toţi au darul (charismata) tămăduirilor? Toţi vorbesc în alte limbi? Toţi tălmăcesc?
31 Umblaţi dar după darurile (charismata) cele mai bune. Şi vă voi arăta o cale nespus mai bună. (1 Corinteni 12:30-31)
Continuă textul cu capitolul 13, unde Pavel vorbește în continuare despre dragoste.
Ce putem înțelege din toate aceste lucruri? De multe ori ne lăsăm duși de val și căutăm lucrurile senzaționale. Avem impresia că dacă am avea nu știu ce daruri, ar fi extraordinar. Am văzut că dacă citim corect, probabil nici n‑am mai avea aceeași percepție despre „darurile spirituale”.
Duhul Sfânt este darul (dorea) care este pentru fiecare credincios. Pe acesta trebuie să îl căutăm cu toții! „Fiți plini de Duh!”, scrie în Epistola către Efeseni. Iar acest dar, Duhul, are anumite manifestări, haruri, carisme, daruri, dacă doriți să le numiți așa, pe care El, Duhul, le împarte fiecăruia cum voiește.
4 Sunt felurite daruri, dar este acelaşi Duh;
5 sunt felurite slujbe, dar este acelaşi Domn;
4 Sunt felurite daruri, dar este acelaşi Duh;
5 sunt felurite slujbe, dar este acelaşi Domn;
6 sunt felurite lucrări, dar este acelaşi Dumnezeu, care lucrează totul în toţi.
7 Şi fiecăruia i se dă arătarea Duhului spre folosul altora.
8 De pildă, unuia îi este dat, prin Duhul, să vorbească despre înţelepciune; altuia, să vorbească despre cunoştinţă datorită aceluiaşi Duh;
9 altuia, credinţa prin acelaşi Duh; altuia, darul tămăduirilor prin acelaşi Duh;
10 altuia, puterea să facă minuni; altuia, prorocia; altuia, deosebirea duhurilor; altuia, felurite limbi; şi altuia, tălmăcirea limbilor.
11 Dar toate aceste lucruri le face unul şi acelaşi Duh, care dă fiecăruia în parte cum voieşte. (1 Corinteni 12:4-11)
Este bine să umblăm și să urmărim aceste lucruri. Este bine să dorim ca Duhul Sfânt să Se manifeste în noi și prin noi, dar să nu pierdem esența, dragostea. Nu degeaba ne vorbește Pavel în capitolul 13 astfel:
Chiar dacă aș vorbi în limbi omenești și îngerești, și n‑aș avea dragoste, sunt o aramă sunătoare sau un chimval zângănitor.
Și chiar dacă aș avea darul (din nou lipsește cuvântul „darul”) prorociei și aș cunoaște toate tainele și toată știința, chiar dacă aș avea toată credința, așa încât să mut și munții, și n‑aș avea dragoste, nu sunt nimic.
Și chiar dacă mi‑aș împărți toată averea pentru hrana săracilor, chiar dacă mi‑aș da trupul să fie ars, și n‑aș avea dragoste, nu‑mi folosește la nimic. (1 Corinteni 13:1‑3)
Dragostea este o roadă a Duhului Sfânt. În Galateni, capitolul 5, scrie așa:
„Roada Duhului, dimpotrivă, este: dragostea, bucuria, pacea, îndelunga răbdare, bunătatea, facerea de bine, credincioșia, blândețea, înfrânarea poftelor.” (Galateni 5:22‑23)
Această roadă a Duhului este pentru toți. Ba mai mult, trebuie să se vadă în viața omului care se numește creștin, urmaș al lui Isus.
Se vede această roadă a Duhului în viața mea, în viața ta? Ai dragoste, bucurie, pace?… Dacă nu, degeaba ai avea „daruri spirituale” senzaționale prin care să‑i impresionezi poate pe alții… nu te‑ar ajuta cu nimic.
Datoria noastră este să ne asigurăm că avem darul (dorea) Sfântului Duh. Să umblăm în fiecare zi călăuziți de Duhul, să trăim o viață sfântă, iar Duhul, darul acesta, va ști El cum să împartă celelalte daruri (charisme), după voia Lui și după nevoile celor din jurul nostru. Noi să ne facem partea noastră, iar Dumnezeu o va face pe a Lui.