GESTIONAREA BANILOR
O problemă tot mai mare, care îi prinde pe tot mai mulți „creștini”, este problema banilor. Deși Biblia, Noul Testament în special vorbește într‑un ton negativ despre iubirea banilor și a posesiunilor materiale, tot mai mulți „creștini” aleargă după ele.
„Căci noi n‑am adus nimic în lume și nici nu putem să luăm cu noi nimic din ea. Dacă avem dar cu ce să ne hrănim și cu ce să ne îmbrăcăm, ne va fi de ajuns. Cei ce vor să se îmbogățească, dimpotrivă, cad în ispită, în laț și în multe pofte nesăbuite și vătămătoare, care cufundă pe oameni în prăpăd și pierzare. Căci iubirea de bani este rădăcina tuturor relelor; și unii, care au umblat după ea, au rătăcit de la credință și s‑au străpuns singuri cu o mulțime de chinuri. Iar tu, om al lui Dumnezeu, fugi de aceste lucruri și caută neprihănirea, evlavia, credința, dragostea, răbdarea, blândețea.” (1 Timotei 6:7‑11)
„Curvia sau orice altfel de necurăție, sau lăcomia de avere nici să nu fie pomenite între voi, așa cum se cuvine unor sfinți.” (Efeseni 5:3)
„Să nu fiți iubitori de bani. Mulțumiți‑vă cu ce aveți, căci El Însuși a zis: „Nicidecum n‑am să te las, cu niciun chip nu te voi părăsi.” (Evrei 13:5)
„Și ce ar folosi unui om să câștige toată lumea, dacă și‑ar pierde sufletul? Sau ce ar da un om în schimb pentru sufletul său?” (Matei 16:26)
Acestea sunt doar câteva pasaje care vorbesc despre bani, despre lăcomia de avere. Cred că putem înțelege foarte clar că voia lui Dumnezeu pentru noi nu este să căutăm cu tot dinadinsul să ne îmbogățim.
Cu toate acestea, nu înseamnă că nu sunt și oameni, creștini, care au anumite afaceri, afaceri legale (despre cele ilegale, dubioase nici nu are rost să vorbim), din care fac destul de mulți bani. Mai mulți decât majoritatea oamenilor. Ce ar trebui să facă aceștia cu banii?
Unii gândesc cam așa: eu câștig 10.000 de euro pe lună, bani din care dau zeciuială, mai fac chiar și milostenie, iar restul sunt banii mei, pot să fac ce vreau cu ei. Îmi cumpăr mașina care îmi place (100.000 de euro), ceasurile care îmi plac (mii de euro bucata), haine de firmă, excursii…
Am vorbit deja despre faptul că ne aflăm în Noul Legământ, nu în Vechiul. În Vechiul, într‑adevăr, se cerea zeciuială (10% din venit pentru leviți), dar dacă ne uităm cu atenție, putem observa că și atunci se cerea mai mult decât atât. În Deuteronom, la capitolul 14 (puteți să citiți), se vorbește despre încă 10 % pentru sărbători, bani de care să se bucure evreii în timpul acelor evenimente. Pasajul continuă și mai vorbește despre încă 10 % o dată la trei ani, pentru alte cauze… Nu e cazul să intrăm acum în toate detaliile. Ideea este că și în vechime pare că se dădea chiar mai mult de 10 %.
Dar, zic încă o dată, noi nu suntem în Vechiul Testament, Vechiul Legământ, ci în Noul. Care este principiul acum, pentru noi, cu privire la bani? Cum au făcut creștinii din primul veac?
44 Toţi cei ce credeau erau împreună la un loc şi aveau toate de obşte.
45 Îşi vindeau ogoarele şi averile, şi banii îi împărţeau între toţi, după nevoile fiecăruia. (Faptele Apostolilor 2:4-45)
34 Căci nu era niciunul printre ei care să ducă lipsă: toţi cei ce aveau ogoare sau case le vindeau, aduceau preţul lucrurilor vândute
35 şi-l puneau la picioarele apostolilor, apoi se împărţea fiecăruia după cum avea nevoie. (Faptele Apostolilor 4:34-35)
1 Fraţilor, voim să vă aducem la cunoştinţă harul pe care l-a dat Dumnezeu în Bisericile Macedoniei.
2 În mijlocul multelor necazuri prin care au trecut, bucuria lor peste măsură de mare şi sărăcia lor lucie au dat naştere la un belşug de dărnicie din partea lor.
3 Vă mărturisesc că au dat de bunăvoie, după puterea lor şi chiar peste puterile lor.
12 Pentru că, dacă este bunăvoinţă, darul este primit, avându-se în vedere ce are cineva, nu ce n-are.
13 Aici nu este vorba ca alţii să fie uşuraţi, iar voi strâmtoraţi,
14 ci este vorba de o potrivire: în împrejurarea de acum, prisosul vostru să acopere nevoile lor, pentru ca şi prisosul lor să acopere, la rândul lui, nevoile voastre, aşa ca să fie o potrivire,
15 după cum este scris: „Cel ce strânsese mult n-avea nimic de prisos, şi cel ce strânsese puţin nu ducea lipsă.” (2 Corinteni 8:1-3, 12-15)
5 De aceea, am socotit de trebuinţă să rog pe fraţi să vină mai înainte la voi şi să pregătească strângerea darurilor făgăduite de voi, ca ele să fie gata, făcute cu dărnicie, nu cu zgârcenie.
6 Să ştiţi: cine seamănă puţin, puţin va secera, iar cine seamănă mult, mult va secera.
7 Fiecare să dea după cum a hotărât în inima lui: nu cu părere de rău sau de silă, căci „pe cine dă cu bucurie, îl iubeşte Dumnezeu”. (2 Corinteni 9:5-7)
Ce putem înțelege de aici? Că trebuie și noi să vindem ogoarele și să le ducem… cui? Nu zic aceasta, dar haideți să vedem câteva principii.
Ideea este că cei de la început nu mai puneau atâta preț pe bani, pe averi, pe cele trecătoare, de aceea vindeau și aveau totul împreună. Ei nu mai erau legați de bogății, pe când noi… să ne cercetăm fiecare.
Apoi, degeaba dai 10%, 20% chiar, dacă nu dai cum au dat cei din Corint, de bunăvoie și cu bucurie.
Să nu uităm ce a zis și Domnul Isus:
1 Luaţi seama să nu vă îndepliniţi neprihănirea voastră înaintea oamenilor, ca să fiţi văzuţi de ei; altminteri, nu veţi avea răsplată de la Tatăl vostru, care este în ceruri.
2 Tu, dar, când faci milostenie, nu suna cu trâmbiţa înaintea ta, cum fac făţarnicii în sinagogi şi în uliţe, pentru ca să fie slăviţi de oameni. Adevărat vă spun că şi-au luat răsplata.
3 Ci tu, când faci milostenie, să nu ştie stânga ta ce face dreapta,
4 pentru ca milostenia ta să fie făcută în ascuns; şi Tatăl tău, care vede în ascuns, îţi va răsplăti. (Matei 6:1-4)
Dacă dai, dacă faci milostenie doar ca să fi văzut, apreciat de alții, degeaba dai. Iar lucrul care ne scapă cel mai ușor este acesta:
19 Nu ştiţi că trupul vostru este Templul Duhului Sfânt care locuieşte în voi şi pe care L-aţi primit de la Dumnezeu? Şi că voi nu sunteţi ai voştri?
20 Căci aţi fost cumpăraţi cu un preţ. Proslăviţi dar pe Dumnezeu în trupul şi în duhul vostru, care sunt ale lui Dumnezeu. (1 Corinteni 6:19-20)
Am uitat sau nu știm că noi de fapt nu mai suntem ai noștri. Noi am fost cumpărați cu un preț, noi și tot ceea ce avem este al lui Dumnezeu.
Banii, în cazul acesta, nu sunt banii noștri. Noi zicem că avem nu știu câți bani, din care dăm partea Domnului, facem milostenie… dar nu este așa.
Banii, toți câți îi avem, sunt ai Domnului. El ne lasă să folosim din banii aceștia pentru nevoile noastre, ale familiilor noastre. Observați că am spus pentru nevoi, nu pentru tot felul de mofturi. Așadar, chiar dacă câștigi 10.000 de euro pe lună, banii nu sunt ai tăi, ci ai Domnului. Crezi că voia Domnului este să ai cea mai scumpă mașină? Cele mai de firmă ceasuri sau haine?
Eu nu zic să nu îți cumperi o mașină bună, dar o mașină bună nu costă 80.000 de euro, ci una de fițe costă atât. Eu nu zic să îți cumperi haine de la second‑hand, dar nici doar de la… știți voi brandurile mai bine.
Ce să facem atunci cu banii, dacă avem mai mulți?
Cine fura să nu mai fure, ci mai degrabă să lucreze cu mâinile lui la ceva bun, ca să aibă ce să dea celui lipsit. (Efeseni 4:28)
Ai o afacere legitimă, din care faci bani mai mulți decât cheltui? Foarte bine! Folosește din banii aceia pentru Dumnezeu, caută‑i pe cei cu adevărat lipsiți (nu pe cei ce nu vor să lucreze) și ajută‑i.
Nevoi sunt de tot felul, dar noi suntem prea ocupați să facem bani ca să mai vedem și nevoile din jur.
Dragii mei, trebuie să avem mare grijă la gestionarea banilor. Atât de ușor putem fi ademeniți de ei, iar încetul cu încetul să lăsăm lucrurile importante, lucrurile sfinte de dragul banilor.
Toți avem nevoie de bani pentru a trăi în această lume, dar e extrem de important ca banii să nu pună stăpânire pe noi. Dacă îi avem, să îi folosim cu înțelepciune. Nu banii în sine sunt problema, ci iubirea de bani.
„Căci iubirea de bani este rădăcina tuturor relelor; şi unii, care au umblat după ea, au rătăcit de la credinţă şi s-au străpuns singuri cu o mulţime de chinuri.
Iar tu, om al lui Dumnezeu, fugi de aceste lucruri şi caută neprihănirea, evlavia, credinţa, dragostea, răbdarea, blândeţea.” (1 Timotei 6:7-11)