HARUL NE ÎNVAȚĂ
Mă tem că nu prea înțelegem „harul lui Dumnezeu”. Avem impresia că nu mai suntem sub Lege, ci sub Har, și așa este, dar aceasta ce înseamnă? Că e mai ușor? Cerința e mai mică? Standardul e mai jos?
Ne uităm la Lege, vedem multe porunci, orânduiri (613 la număr) și zicem că a fost foarte greu, iar acum că a venit harul, e diferit, e mai ușor. Oare?
„Ioan a mărturisit despre El (Isus) când a strigat: «El este Acela despre care ziceam eu: ‘Cel ce vine după mine este înaintea mea, pentru că era înainte de mine.’» Și noi toți am primit din plinătatea Lui și har după har; căci Legea a fost dată prin Moise, dar harul și adevărul au venit prin Isus Hristos.” (Ioan 1:15‑17)
Dacă harul a venit prin Isus Hristos, haideți să vedem ce a zis El, cum i‑a învățat pe oameni. În Predica de pe munte găsim cea mai lungă cuvântare a Domnului Isus neîntreruptă consemnată pe paginile Bibliei. Aici găsim baza învățăturilor Domnului Isus. Haideți să ne uităm măcar la câteva:
„21 Aţi auzit că s-a zis celor din vechime: ‘Să nu ucizi; oricine va ucide va cădea sub pedeapsa judecăţii.’
22 Dar Eu vă spun că oricine se mânie pe fratele său va cădea sub pedeapsa judecăţii; şi oricine va zice fratelui său: ‘Prostule!’ va cădea sub pedeapsa soborului; iar oricine-i va zice: ‘Nebunule!’ va cădea sub pedeapsa focului gheenei.
23 Aşa că, dacă îţi aduci darul la altar şi acolo îţi aduci aminte că fratele tău are ceva împotriva ta,
24 lasă-ţi darul acolo, înaintea altarului, şi du-te întâi de împacă-te cu fratele tău; apoi vino de adu-ţi darul.
25 Caută de te împacă degrabă cu pârâşul tău, câtă vreme eşti cu el pe drum, ca nu cumva pârâşul să te dea pe mâna judecătorului, judecătorul să te dea pe mâna temnicerului şi să fii aruncat în temniţă.
26 Adevărat îţi spun că nu vei ieşi de acolo până nu vei plăti cel din urmă bănuţ.
27 Aţi auzit că s-a zis celor din vechime: ‘Să nu preacurveşti.’
28 Dar Eu vă spun că oricine se uită la o femeie ca s-o poftească a şi preacurvit cu ea în inima lui.
29 Dacă, deci, ochiul tău cel drept te face să cazi în păcat, scoate-l şi leapădă-l de la tine; căci este spre folosul tău să piară unul din mădularele tale şi să nu-ţi fie aruncat tot trupul în gheenă.
30 Dacă mâna ta cea dreaptă te face să cazi în păcat, taie-o şi leapăd-o de la tine; căci este spre folosul tău să piară unul din mădularele tale şi să nu-ţi fie aruncat tot trupul în gheenă.
31 S-a zis iarăşi: ‘Oricine îşi va lăsa nevasta să-i dea o carte de despărţire.’
32 Dar Eu vă spun că oricine îşi va lăsa nevasta, în afară numai de pricină de curvie, îi dă prilej să preacurvească; şi cine va lua de nevastă pe cea lăsată de bărbat preacurveşte.
33 Aţi mai auzit iarăşi că s-a zis celor din vechime: ‘Să nu juri strâmb; ci să împlineşti faţă de Domnul jurămintele tale.’
34 Dar Eu vă spun: Să nu juraţi nicidecum; nici pe cer, pentru că este scaunul de domnie al lui Dumnezeu;
35 nici pe pământ, pentru că este aşternutul picioarelor Lui; nici pe Ierusalim, pentru că este cetatea marelui Împărat.
36 Să nu juri nici pe capul tău, căci nu poţi face un singur păr alb sau negru.
37 Felul vostru de vorbire să fie: ‘Da, da; nu, nu’; ce trece peste aceste cuvinte vine de la cel rău.
38 Aţi auzit că s-a zis: ‘Ochi pentru ochi şi dinte pentru dinte.’
39 Dar Eu vă spun: Să nu vă împotriviţi celui ce vă face rău. Ci, oricui te loveşte peste obrazul drept, întoarce-i şi pe celălalt.
40 Oricui vrea să se judece cu tine şi să-ţi ia haina, lasă-i şi cămaşa.
41 Dacă te sileşte cineva să mergi cu el o milă de loc, mergi cu el două.
42 Celui ce-ţi cere, dă-i; şi nu întoarce spatele celui ce vrea să se împrumute de la tine.
43 Aţi auzit că s-a zis: ‘Să iubeşti pe aproapele tău şi să urăşti pe vrăjmaşul tău.’
44 Dar Eu vă spun: Iubiţi pe vrăjmaşii voştri, binecuvântaţi pe cei ce vă blestemă, faceţi bine celor ce vă urăsc şi rugaţi-vă pentru cei ce vă asupresc şi vă prigonesc,
45 ca să fiţi fii ai Tatălui vostru care este în ceruri; căci El face să răsară soarele Său peste cei răi şi peste cei buni şi dă ploaie peste cei drepţi şi peste cei nedrepţi.
46 Dacă iubiţi numai pe cei ce vă iubesc, ce răsplată mai aşteptaţi? Nu fac aşa şi vameşii?
47 Şi dacă îmbrăţişaţi cu dragoste numai pe fraţii voştri, ce lucru neobişnuit faceţi? Oare păgânii nu fac la fel?
48 Voi fiţi dar desăvârşiţi, după cum şi Tatăl vostru cel ceresc este desăvârşit.”(Matei 5:21‑48)
Bun! Ce înțelegem de aici? În vechime, adică în Lege, era un standard. A venit Isus, a venit Harul și a adus niște modificări.
- Să nu ucizi a devenit nici măcar să nu te mânii.
- Să nu preacurvești a devenit nici măcar să nu privești.
Și așa mai departe. Ce ziceți? A coborât Isus standardul sau l‑a ridicat?
Harul, dragii mei, ne cere mai mult decât Legea. Standardul este mai înalt. Harul este tocmai acela care ne învață cum să trăim.
„Căci harul lui Dumnezeu, care aduce mântuire pentru toți oamenii, a fost arătat și ne învață s‑o rupem cu păgânătatea și cu poftele lumești și să trăim în veacul de acum cu cumpătare, dreptate și evlavie, așteptând fericita noastră nădejde și arătarea slavei marelui nostru Dumnezeu și Mântuitor, Isus Hristos.
El S‑a dat pe Sine Însuși pentru noi, ca să ne răscumpere din orice fărădelege și să‑Și curățească un norod care să fie al Lui, plin de râvnă pentru fapte bune.
Spune lucrurile acestea, sfătuiește și mustră cu deplină putere. Nimeni să nu te disprețuiască.” (Tit 2:11‑15)
Acest har al lui Dumnezeu nu este doar o favoare, doar un dar nemeritat, ci acest har ne și învață. Ce ne învață harul?
„S‑o rupem cu păgânătatea și cu poftele lumești.”
Trăim într‑o lume care merge din rău spre mai rău, o lume în care sunt tot mai multe ispite, pofte de tot felul. Dar noi, cei care ne numim creștini, suntem chemați să ne rupem de aceste lucruri. Aceasta nu înseamnă să ne izolăm de oameni, pentru că tocmai acestor oameni trebuie să le spunem despre Hristos, despre jertfa Sa măreață, despre Harul care este valabil și pentru ei. Dar în mijlocul acestor oameni trebuie să fim diferiți, trebuie să fim sare și lumină.
În mijlocul unei societăți fără frâu, noi suntem chemați la cumpătare. Într‑o lume în care de multe ori răul este numit bine, unde judecata nu este după adevăr întotdeauna, noi suntem chemați să fim drepți. Într‑o lume care devine tot mai secularizată, o lume care tinde tot mai mult spre ateism, noi trebuie să trăim cu evlavie în Hristos Isus. Și chiar dacă uneori poate ne este greu în această lume, avem totuși o nădejde, „fericita noastră nădejde”, iar această nădejde este revenirea Domnului nostru, a Mirelui nostru drag, Isus Hristos. El are să revină, să ne ducă acasă. Îmi plac mult cuvintele Sale din Evanghelia după Ioan, capitolul 14.
„Să nu vi se tulbure inima. Aveți credință în Dumnezeu și aveți credință în Mine.
În casa Tatălui Meu sunt multe locașuri. Dacă n‑ar fi așa, v‑aș fi spus. Eu Mă duc să vă pregătesc un loc.
Și după ce Mă voi duce și vă voi pregăti un loc, Mă voi întoarce și vă voi lua cu Mine, ca, acolo unde sunt Eu, să fiți și voi.” (Ioan 14:1‑3)
Adu, Doamne, ziua aceea mai curând! Dar până atunci, să trăim frumos ca în timpul zilei, așa cum ne învață de fapt Harul.
„El S‑a dat pe Sine Însuși pentru noi, ca să ne răscumpere din orice fărădelege și să‑Și curățească un norod care să fie al Lui, plin de râvnă pentru fapte bune.”
Domnul Isus tocmai pentru aceasta S‑a dat pentru noi, ca să ne răscumpere de sub robia păcatului, iar noi să fim curați.
„Spune lucrurile acestea, sfătuiește și mustră cu deplină putere. Nimeni să nu te disprețuiască.” (Tit 2:15)