ÎN LUME, DAR NU CA LUMEA
Deși trăim în această lume, noi cei care ne numim creștini, nu trebuie să fim ca lumea și nici să facem lucrurile pe care oamenii din această lume le fac.
„Să nu vă potriviți chipului veacului acestuia…” (Romani 12:2)
În ziua de astăzi parcă nimic nu mai este păcat, nimic nu mai este problemă, iar deosebirea dintre lume și aceia care se numesc creștini, copii ai lui Dumnezeu, nu prea se mai vede.
Știu că unii mă veți numi legalist, îngust, încuiat chiar… cu toate acestea, nu pot să tac. Desigur, sunt mai multe lucruri, activități care nu sunt bune, nu sunt potrivite, unele sunt chiar păcătoase, dar acum am să mă refer în special la unul singur. Un lucru, o activitate pe care tot mai mulți o facem și am făcut‑o și eu. Este ceva ce ne place foarte mult, un lucru pe care nu îl facem foarte des, dar destul de constant, aș zice eu. Des‑ pre ce vorbesc? Mersul la mare!
Care este problema cu mersul la mare? Cum am zis, am fost și eu, în mai multe locuri, de mai multe ori. Am fost în Grecia, Turcia, Bulgaria, am fost la all inclusive, ultra all inclusive… știți despre ce vorbesc.
Ca să fie clar, când mă refer la mare nu mă refer la apa în sine, ci la ceea se întâmplă de obicei acolo. Bineînțeles, în aceeași categorie intră și ștrandurile, aqua park‑urile și așa mai departe. Care este problema?…
Pe lângă îmbuibarea de care avem parte de obicei, mai ales la all inclusive, pentru că așa se face, haideți să recunoaștem, pe lângă muzica lumească, ca să nu o numesc altfel… muzică de care nu scapi nici la hotel, nici pe plajă, aproape nicăieri (știu că nu e chiar peste tot așa, dar vorbesc în general), pe lângă acestea, problema cea mai mare este îmbrăcămintea sau mai bine zis… lipsa ei.
Putem să încercăm să ne adormim conștiința, să ne autoconvingem că nu e nicio problemă… dar e problemă!
Să zicem că ești acasă, ai ieșit de sub duș, ești doar în lenjerie intimă și sună cineva la ușă… ce faci? Te duci să deschizi ușa? Sau te îmbraci înainte? Bineînțeles că te îmbraci. La mare, la ștrand de ce mergem în chiloți?
Dacă e cald afară, vară, caniculă… de ce nu îți dai hainele jos? Ți‑e rușine? La mare de ce nu ne este rușine? Păi acolo toți sunt îmbrăcați la fel… adică dezbrăcați la fel.
Mergând pe această logică, dacă se aruncă cineva în fântână, ne aruncăm și noi, dacă toți oamenii fumează, fumăm și noi?… Am putea merge și la plajele de nudiști, căci există și asemenea locuri. Dacă acolo toți sunt goi, ce mai contează dacă suntem și noi? Am putea merge și la discotecă și aproape oriunde. În ritmul acesta, o să ajungem și la binecunoscuta vorbă: Unde merg toți oamenii, vom merge și noi… Problema este că oamenii, cei mai mulți, merg în iad.
Mai sunt tot felul de motive, argumente… Mergem la mare pentru copii, că le place… Copiilor le place să mănânce doar ciocolată… de ce nu‑i lăsați? Copiilor le place să umble la priză, să se joace cu focul… de ce nu‑i lăsați? Dar marea le face bine, briza, aerul de acolo, nu se mai îmbolnăvesc…
Eu nu zic că nu ar ajuta poate, însă cel puțin eu cât am fost mic nu am fost niciodată la mare și din câte știu nu am nicio problemă de sănătate. Iar Dumnezeul nostru a reușit să despartă marea Roșie în două, a creat luna, soarele, stelele, a vindecat bolnavii, a înviat morții… Eu cred că e în stare să le poarte de grijă și copiilor noștri, dacă hotărâm să nu ne spurcăm cu aceste lucruri. Așa cum le‑a purtat de grijă celor patru tineri, Daniel, Hanania, Mișael și Azaria, care au decis să nu se spurce cu bucatele de la masa împăratului. Puteți citi aceasta în cartea prorocului Daniel, capitolul 1.
Pe scurt, acești tineri au fost luați în captivitate de către babilonieni. Erau tineri înțelepți, și împăratul Nebucadnețar dorea să‑i folosească în slujba sa. A dat ordin să fie hrăniți cu bucate de la masa lui și să bea din vinul pe care îl consumă el. Daniel a cerut căpeteniei care se ocupa de ei să le dea să mănânce doar zarzavaturi, iar de băut doar apă. A venit vremea ca tinerii aceștia să se înfățișeze înaintea împăratului, iar de la versetul 19, scrie așa:
19 Împăratul a stat de vorbă cu ei, dar, între toți tinerii aceia, nu s‑a găsit niciunul ca Daniel, Hanania, Mișael și Azaria. De aceea ei au fost primiți în slujba împăratului. 20 În toate lucrurile care cereau înțelepciune și pricepere și despre care îi întreba împăratul, îi găsea de zece ori mai destoinici decât toți vrăjitorii și cititorii în stele care erau în toată împărăția lui. (Daniel 1:19‑20)
De zece ori mai destoinici! Dumnezeu știe să poarte de grijă!
Mai zic unii că nu scrie nicăieri în toată Biblia să nu mergi la mare. Așa este, dar nu scrie nici să nu ne drogăm… de ce nu vă drogați? Nu scrie nici să nu fumăm, dar noi, copiii lui Dumnezeu, ne dăm seama că nu e înțelept să o facem.
La fel și în acest caz, ar trebui să ne dăm seama că nu este bine, nu ne ajută, nu e deloc înțelept. Și să știți că totuși scrie chiar și în Biblie despre aceasta:
9 Vreau, de asemenea, ca femeile să se roage îmbrăcate în chip cuviincios, cu ruşine şi sfială; nu cu împletituri de păr, nici cu aur, nici cu mărgăritare, nici cu haine scumpe,
10 ci cu fapte bune, cum se cuvine femeilor care spun că sunt evlavioase.
îmbrăcate în chip cuviincios, cu ruşine şi sfială. (1 Timotei 2:9-10)
Îmbrăcate în chip cuviincios, cu rușine și sfială.
Ca să nu zică cineva că doar când se roagă trebuie să fie îmbrăcate în chip cuviincios, m‑am uitat în original, în limba greacă, și tocmai aceste cuvinte lipsesc.
Așadar, versetul este așa: Vreau, de asemenea, ca femeile să fie îmbrăcate în chip cuviincios, cu rușine și sfială…
Femeile sunt învățate aici cum să se îmbrace, nu cum să se dezbrace.
Iar dacă cineva consideră că dresul de baie, indiferent că e din două bucăți, dintr‑o bucată sau cum o mai fi acesta, este cuviincios, cu rușine și sfială, atunci nu am ce să mai zic. Consider totuși că cine este sincer în relația cu Dumnezeu înțelege aceste lucruri.
Până și oamenii din lume au înțeles aceste lucruri timp de multe secole. De exemplu, în perioada victoriană (1837‑1901) se foloseau niște trăsuri, ca un fel de căsuțe pe roți trase de cai. Intrau cu ele în apă, se schimbau acolo înăuntru și apoi ieșeau direct în apă, în special femeile, ca să nu fie văzute. Însă și ținuta lor de baie nu se compară cu ceea ce avem noi astăzi: era mult mai decentă, ca niște rochii.
Începând cu secolul al XX‑lea, lucrurile au început să se schimbe în rău, într‑un ritm tot mai alarmant. Faptul că lumea nu mai înțelege aceste lucruri este normal pe undeva… dar noi? Noi, care ne numim creștini, copii ai lui Dumnezeu? Cum de nu mai înțelegem nici măcar noi?
Am menționat deja ceea ce scrie în Epistola către Romani:
„Să nu vă potriviți chipului veacului acestuia…” (Romani 12:2)
Ioan, unul dinte cei mai apropiați ucenici ai Domnului Isus, a scris și el astfel:
15 Nu iubiţi lumea, nici lucrurile din lume. Dacă iubeşte cineva lumea, dragostea Tatălui nu este în el.
16 Căci tot ce este în lume: pofta firii pământeşti, pofta ochilor şi lăudăroşia vieţii, nu este de la Tatăl, ci din lume.
17 Şi lumea şi pofta ei trec, dar cine face voia lui Dumnezeu rămâne în veac. (1 Ioan 2:15-17)
Toți vrem să rămânem în veac, nu‑i așa? Toți vrem să moștenim viața veșnică, dar pentru aceasta trebuie să facem voia lui Dumnezeu, trebuie să rodim sfințirea:
22 Dar acum, odată ce ați fost izbăviți de păcat și v‑ați făcut robi ai lui Dumnezeu, aveți ca rod sfințirea, iar ca sfârșit: viața veșnică. (Romani 6:22)
3 Voia lui Dumnezeu este sfințirea voastră: să vă feriți de curvie! (1 Tesaloniceni 4:3)
Este greu să te ferești de poftele trupești, când mergi în mijlocul tentațiilor. Nu poți lua foc în sân fără să te arzi până la urmă. Nu avem de ce să mergem în mijlocul tentațiilor, al ispitelor, de bunăvoie.
Poate partea feminină nu înțelege prea bine aceste lucruri. Dar o spun ca bărbat și o spun în numele multor bărbați, dacă nu al tuturor… Este foarte greu să reziști ispitei într‑un loc unde femeile sunt mai mult dezbrăcate decât îmbrăcate. Mai devreme sau mai târziu, vei ceda ispitei.
Apoi voi, ca femei, nu știți pe cine puteți ispiti… și să nu credeți că după voi nu se uită nimeni. Poate unele nu vă considerați foarte atrăgătoare sau unele nu vă dezbrăcați chiar în chiloți și sutien… Bărbații se uită după tot felul! Întrebați‑vă soții dacă nu mă credeți, deși poate unii nu vor recunoaște.
Cine vrea să înțeleagă înțelege, cine nu, nu.
11 Cine este nedrept să fie nedrept şi mai departe; cine este întinat să se întineze şi mai departe; cine este fără prihană să trăiască şi mai departe fără prihană. Şi cine este sfânt să se sfinţească şi mai departe!”
12 „Iată, Eu vin curând şi răsplata Mea este cu Mine, ca să dau fiecăruia după fapta lui. (Apocalipsa 22:11-12)
În Întâia Epistolă către Tesaloniceni, scrie așa:
22 Feriți‑vă de orice se pare rău. (1 Tesaloniceni 5:22)
Dacă nici asta nu ni se mai pare rău, dacă nu ne dăm seama că am ajuns prea de tot, atunci nu pot să zic altceva decât ce am citit deja în Apocalipsa: „Cine este întinat să se întineze și mai departe.”
Vă dați seama cât de departe am ajuns? Ce mult ne‑am depărtat noi ca „creștini”? Trebuie să discutăm dacă e în regulă să stăm în lenjerie intimă în fața oamenilor… Aceste lucruri, activități sunt precum cele scrise în Epistola către Efeseni:
3 Curvia sau orice altfel de necurăție, sau lăcomia de avere nici să nu fie pomenite între voi, așa cum se cuvine unor sfinți. (Efeseni 5:3)
Mai zic încă o dată, când mă refer la mare nu mă refer la apă. Dacă vreți să mergeți în luna martie, aprilie, noiembrie, când sunt 15 grade afară și nu e nimeni pe plajă sau nu e nimeni dezbrăcat, mergeți.
De asemenea, dacă știți voi locuri unde puteți merge și să fiți singuri, doar cu familia, soțul cu soția, mergeți. Eu nu cunosc astfel de locuri; probabil că sunt, dar și prețul e pe măsură și nici la aceasta nu cred că suntem chemați… să dăm o grămadă de bani doar ca să ne simțim noi bine.
Noi, copii ai lui Dumnezeu, suntem chemați să fim cumpătați în toate lucrurile. Noi trebuie să fim „lumina lumii” și „sarea pământului”.
V‑ați gândit de ce face oare Domnul Isus această comparație cu sarea?
Cu lumina înțelegem mai ușor. Oricât de mare ar fi întunericul acestei lumi, și este mare, o lumină, oricât de mică ar fi… se vede!
Dar ce e cu sarea, încât trebuie să ne asemănăm cu ea, să fim sare în și pentru lumea aceasta?
În primul rând, cel puțin în Antichitate și pe vremea Domnului Isus, sarea era principalul mod de conservare. Oamenii nu aveau frigidere, camere frigorifice, iar sarea era folosită să oprească, să stopeze alterarea alimentelor.
În al doilea rând, sarea este cea care dă gust. O mâncare, oricât de frumos ar arăta, aranjată în farfurie cum e la modă acum, fine dining, dacă n‑are gust… degeaba.
Iar în al treilea rând, sarea provoacă sete. După ce mănânci o mâncare bună, condimentată, o mâncare care conține sare, îți este sete.
Vă provoc acum la o scurtă analiză.
- Oare suntem noi, cei care ne numim creștini, sare ?
- Oprim noi măcar puțin din stricăciunea acestei lumi?
Sau mergem și noi la același potop de desfrâu?
E adevărat că lumea merge din rău spre mai rău, dar măcar puțin… măcar noi să influențăm în bine și să stopăm din această stricăciune, nicidecum să participăm și noi la ea, cum se întâmplă și în acest caz, cu mersul la mare, la ștrand…
Intrăm în contact cu oamenii… care este gustul pe care îl lăsăm în urmă noastră? Unul bun, plăcut? Le provocăm noi sete după Dumnezeu? Sau zic despre noi: păi și ei fac cam aceleași lucruri ca noi, merg în aceleași locuri ca noi…
Dragii mei, dacă sarea își pierde gustul, concluzia este una foarte clară și foarte dureroasă:
„Atunci nu mai este bună la nimic, decât să fie lepădată afară și călcată în picioare de oameni.” (Matei 5:13b)
Chemarea noastră este să așteptăm revenirea Domnului nostru Isus în curăție, nu în tot felul de plăceri și de lucruri fără valoare. Se poate merge în concediu și în alte locuri, unde nu sunt atâtea ispite și tentații, unde nici noi nu riscăm să fim o pricină de poticnire pentru alții.
Dar concediu de la Dumnezeu, de la sfințenie, să nu luăm niciodată!