NE SPALĂ BOTEZUL DE PĂCATE?

 

            În ziua Cincizecimii, după coborârea Sfântului Duh și după cuvântarea lui Petru, oamenii străpunși în inimă au întrebat: „«Fraților, ce să facem?» «Pocăiți‑vă», le‑a zis Petru, «și fiecare din voi să fie botezat în Numele lui Isus Hristos, spre iertarea păcatelor voastre; apoi veți primi darul Sfântului Duh.»” (Faptele Apostolilor 2:37‑38)

            Cum adică „spre iertarea păcatelor?” Ce are botezul în apă de‑a face cu iertarea păcatelor?

            După cum am mai zis, botezul în apă nu este un ritual pe care îl facem și gata. Ne îmbrăcăm frumos, facem poze… nu. Botezul are un rol important în mântuirea omului. Repet cuvintele Domnului Isus, care a spus simplu și clar: „Cine va crede și se va boteza va fi mântuit.”

            De asemenea, Petru în Întâia sa epistolă, a scris: „Icoana aceasta închipuitoare vă mântuiește acum pe voi, și anume botezul…” (1 Petru 3:21a) La fel și aici, botezul este legat de mântuire. Știu că versetul continuă și zice: „care nu este o curățire de întinăciunile trupești, ci mărturia unui cuget curat înaintea lui Dumnezeu, prin învierea lui Isus Hristos…”

            Aceasta, la prima vedere, pare o contradicție. Petru, în ziua Cincizecimii, a spus că botezul este spre iertarea păcatelor, iar aici tot el a zis că este mărturia unui cuget curat. Cum stau lucrurile?

            Dacă un om păcătos, care nu are dorința de schimbare a vieții, intră în apă botezului, nu o să iasă un om sfânt… tot păcătos o să rămână. Insist: degeaba te botezi fără să fii străpuns în inimă, fără să vrei o viață nouă, fără să fii dispus să lași totul în urmă. Nu păcălești pe nimeni (poate pe moment pe unii oameni, dar nu‑ți ajută la nimic, pe Dumnezeu nu‑L poți păcăli)… cel mai rău îți faci ție însuți. Dar dacă îți vezi starea de om păcătos, dacă realizezi că singura salvare e Isus și jertfa Sa, dacă ești dispus să renunți la tot de dragul Lui, atunci da, trebuie să faci și pasul următor, „botezul în apă”, care reprezintă îngroparea omului vechi și iertarea de păcate.

            Haideți să ne mai uităm la un exemplu. Este vorba despre Pavel sau, mai bine zis Saul, pentru că așa se numea înainte de convertire. Acest om, Saul, era un prigonitor al Bisericii. În dorința lui de a le face rău urmașilor lui Isus, se îndrepta spre Damasc tocmai cu intenția de a prinde cât mai mulți creștini și de a‑i pedepsi pentru credința lor. Dar s‑a întâmplat ceva. A avut o vedenie, a auzit o voce, iar acea voce era a lui Isus. A căzut la pământ și și‑a pierdut vederea de la lumina aceea strălucitoare. Fiind nevăzător, a avut nevoie de ajutor din partea oamenilor care erau cu el să ajungă la Damasc. Acolo, timp de trei zile n‑a văzut și n‑a mâncat nimic, până a venit la el un om cu numele Anania, care i‑a zis:

„«El mi‑a zis: ‘Frate Saule, capătă‑ți din nou vederea!’ Chiar în clipa aceea, mi‑am căpătat vederea și m‑am uitat la el. El mi‑a zis: ‘Dumnezeul părinților noștri te‑a ales să cunoști voia Lui, să vezi pe Cel Neprihănit și să auzi cuvinte din gura Lui; căci Îi vei fi martor față de toți oamenii, pentru lucrurile pe care le‑ai văzut și auzit.

Și acum, ce zăbovești? Scoală‑te, primește botezul și fii spălat de păcatele tale, chemând Numele Domnului.’»” (Faptele Apostolilor 22:13‑16)

            Botezul este ceva urgent. De ce? Pentru că este legat de spălarea de păcate, de mântuire. Știu că Isus, prin jertfa Sa de pe cruce, prin propriul Său sânge a plătit pentru păcatele noastre, dar am văzut că se întâmplă ceva și la botezul în apă. Nu apa spală, ci sângele Domnului, dar botezul în apă este momentul în care primești iertarea (plătită pe cruce) din partea lui Dumnezeu.

            Sunt conștient că puțini oameni au fost botezați în zilele noastre imediat după ce au crezut și au hotărât să‑L urmeze pe Isus. Nici la mine nu s‑a întâmplat așa, adică să fiu botezat imediat după ce am crezut, pentru că nu am înțeles atunci lucrurile și nimeni nu mi le‑a explicat. Dar, pe măsură ce creștem din punct de vedere spiritual și înțelegem tot mai mult din voia lui Dumnezeu, trebuie să punem aceste adevăruri în practică.

„Fiți împlinitori ai Cuvântului, nu numai ascultători, înșelându‑vă singuri.” (Iacov 1:22)