PROROCIA

            Când vorbim despre prorocie sau despre un proroc, ne gândim la un om care transmite un mesaj din partea lui Dumnezeu, iar acest mesaj conține și previziunea evenimentelor viitoare. Într‑adevăr, de multe ori așa este.

            În Vechiul Testament avem o mulțime de proroci care au vorbit în Numele lui Dumnezeu, care au prezis lucruri care aveau să se întâmple în viitor. Au profețit despre venirea lui Isus în lume, au prezis despre ducerea poporului Israel în captivitate babiloniană și multe altele.

            Expresia „Așa vorbește Domnul” sau ceva asemănător se găsește în Vechiul Testament de aproximativ 400 de ori. Foarte mult. Interesant este că în Noul Testament găsim o expresie de genul acesta o singură dată, „Iată ce zice Duhul Sfânt”, printr‑un proroc pe nume Agab. Eu zic că lucrul acesta ar trebui să ne dea de gândit. Aceasta nu înseamnă că Dumnezeu nu mai vorbește sau nu mai poate să vorbească la fel ca în vechime, dar se pare că nu o mai face la fel de des.

            De asemenea, ceea ce nu prea vrem să înțelegem este că nu toate prorociile conțin neapărat prezicerea, prevestirea viitorului.

3 Cine prorocește, dimpotrivă, vorbește oamenilor spre zidire, sfătuire și mângâiere. (1 Corinteni 14:3)

            Prorocia nu este neapărat doar prezicerea unor evenimente din viitor, ci poate fi și spre mângâierea oamenilor, spre sfătuire, zidire… cel puțin în ceea ce privește prorocia din Noul Testament.

            Sunt niște diferențe se pare între prorocia din Vechiul Testament și prorocia din Noul Testament. Am spus deja că o diferență mare este aceea că în Noul Testament nu găsim expresii de genul „Așa vorbește Domnul” decât foarte rar. De asemenea, în Noul Testament suntem chemați să nu disprețuim prorociile, ci să cercetăm toate lucrurile și să păstrăm ceea ce este bun.

20Nu dispreţuiţi prorociile.

21Ci cercetaţi toate lucrurile şi păstraţi ce este bun. (1 Tesaloniceni 5:20-21) 

            Mă gândesc că prorociile lui Isaia, lui Ieremia și ale altora nu erau menite să fie cercetate în acest fel. Dacă poporului i se părea că sunt bune să le asculte, le asculta; dacă nu, nu. Sigur că poporului nu‑i plăceau de multe ori și nici nu ascultau de profețiile transmise de oamenii lui Dumnezeu, dar suportau consecințele.

De ce era așa? De ce e diferit acum?

            Pentru că și aceasta este o deosebire dintre Vechiul Legământ și Noul Legământ, în care ne aflăm noi astăzi (am vorbit deja despre acest subiect). În Vechiul Legământ Dumnezeu nu vorbea cu fiecare om în parte, ci avea niște oameni prin care Își transmitea mesajele. Pe când în Noul Legământ, ne poate vorbi tuturor și ne vorbește, ne îndeamnă, ne călăuzește prin Duhul Sfânt pe care ni L‑a dat.

            Cu toate acestea, avem și astăzi oameni care caută să meargă la proroci, să vadă dacă le vorbește Domnul ceva. Acești oameni vor să trăiască tot în Vechiul Legământ. Dumnezeu îți poate vorbi în mod personal, iar dacă vrea totuși să îți transmită ceva prin cineva, știe El pe cine, când și unde să trimită.

            Nici Pavel nu a mers el la proroc, la Agab, să vadă ce are Domnul să îi spună, ci Agab a venit la Pavel.

10 Fiindcă stăteam de mai multe zile acolo, un proroc numit Agab s-a coborât din Iudeea

11 şi a venit la noi. A luat brâul lui Pavel, şi-a legat picioarele şi mâinile şi a zis: „Iată ce zice Duhul Sfânt: ‘Aşa vor lega iudeii în Ierusalim pe omul acela al cui este brâul acesta şi-l vor da în mâinile neamurilor.’” (Faptele Apostolilor 21:10-11)

            Un mesaj simplu și clar care s‑a împlinit întocmai. Dumnezeu mai poate să vorbească și astăzi în acest mod, dar El știe când și cum să o facă. Nu trebuie noi să căutăm, să forțăm lucrurile sau chiar oamenii.

            Dar cum ziceam, prorocia nu aduce întotdeauna previziuni despre viitor, ci aduce mângâiere, zidire, sfătuire, învățătură, chiar mustrare când e cazul…

5 Aș dori ca toți să vorbiți în alte limbi, dar mai ales să prorociți. Cine prorocește este mai mare decât cine vorbește în alte limbi, afară numai dacă tălmăcește aceste limbi, pentru ca să capete Biserica zidire sufletească. (1 Corinteni 14:5)

            De ce este prorocia mai bună decât vorbirea în alte limbi? Pentru că dacă limbile nu sunt înțelese sau tălmăcite, nu sunt de niciun folos pentru zidirea Bisericii, pe când prorocia este înțeleasă de toți, iar astfel Biserica se zidește.

32 Iuda și Sila, care și ei erau proroci, au îndemnat pe frați și i‑au întărit cu multe cuvinte. (Faptele Apostolilor 15:32)

            Unde sunt astăzi prorocii prin care oamenii, frații să fie întăriți prin multe cuvinte? Aceasta seamănă mai mult cu o predică inspirată de Dumnezeu, dar nu prea ne plac din astea, nici măcar nu le considerăm prorocii, pentru că nu se încadrează în șablonul nostru.

            În denominațiile unde astăzi se practică prorocia, cei mai mulți folosesc expresia „Așa vorbește Domnul”, apoi rostesc câteva cuvinte neînțelese de nimeni (în alte limbi), mai spun câte ceva și de cele mai multe ori frații rămân nelămuriți, nu înțeleg prea multe din acea „prorocie”.

            Mai sunt „prorocii”, chiar și după învățătura din biserica respectivă. De exemplu, dacă într‑o biserică regula este ca surorile să își lege baticul în față, cei ce „prorocesc” vorbesc uneori și în direcția aceasta. Zic că aceasta este voia Domnului, ca femeile să se lege în față la batic. Cei care nu sunteți familiarizați cu astfel de lucruri probabil că veți râde, dar nu e de râs, e de plâns. Alții, care au învățătura că trebuie să faci mulți copii, „câți dă Domnul”, prorocesc în direcția aceasta.

            Acestea sunt exemplele negative. Din păcate le avem și pe acestea. Cele oarecum pozitive sunt atunci când oameni sinceri încearcă să transmită ceva din partea lui Dumnezeu (mângâiere, sfătuire, mustrare uneori), dar tot din cauza învățăturii greșite, o fac în stilul Vechiului Testament. Încep tot cu formularea „Așa vorbește Domnul”, când mult mai bine ar fi să spună simplu și clar ceea ce au de transmis, iar ceilalți să cerceteze și să păstreze ce este bun.

            Prea ușor, mult prea ușor ne permitem să spunem „Așa vorbește Domnul”. Dacă zicem „Așa vorbește Domnul”, trebuie ca prorocia să fie ca cea a lui Agab, Isaia, Ieremia, adică să se împlinească întru totul.

            Dacă avem un gând, un sfat, o învățătură pentru un frate, o soră, pentru întreaga Biserică, altfel ar trebui transmise.

Într‑un mod simplu și la obiect, ca toți să înțeleagă mesajul, iar apoi să poată să cerceteze.

29Cât despre proroci, să vorbească doi sau trei, şi ceilalţi să judece.

30Şi dacă este făcută o descoperire unuia care şade jos, cel dintâi să tacă.

31Fiindcă puteţi să prorociţi toţi, dar unul după altul, pentru ca toţi să capete învăţătură şi toţi să fie îmbărbătaţi.

32Duhurile prorocilor sunt supuse prorocilor,

33căci Dumnezeu nu este un Dumnezeu al neorânduielii, ci al păcii, ca în toate Bisericile sfinţilor. (1 Corinteni 14:29-33)

            Ideea este ca toate să se facă în rânduială, într‑un mod simplu și clar pentru toată lumea.