REVENIREA DOMNULUI ISUS
Isus Hristos este Fiul lui Dumnezeu, care S‑a întrupat în urmă cu aproximativ 2.000 de ani, a trăit pe acest Pământ, a murit și a înviat. Apoi S‑a înălțat la cer, dar ne‑a promis că are să revină, ne‑a promis că Se va întoarce, ca acolo unde este El să fim și noi, noi cei care credem cu adevărat în El.
Toți aceia care ne numim creștini vorbim despre aceasta și toți, aș zice eu, suntem de acord cu faptul că Isus într‑adevăr are să revină. Întrebarea este: când? Iar de la această întrebare au apărut tot felul de discuții, certuri și chiar diviziuni.
Au fost, sunt și probabil vor mai fi unii oameni care se hazardează să prezică dată revenirii Domnului Isus. E suficient să spun că până acum toți au dat‑o în bară. Dar divizarea nu este neapărat din această cauză, nu toți caută să ofere o dată anume pentru revenirea Domnului, părerile fiind împărțite și din alte motive. De exemplu, împărăția de 1.000 de ani.
Cei care nu știți despre ce este vorba, citiți în ultima carte a Bibliei, Apocalipsa, capitolul 20. Acolo se vorbește despre o împărăție de o mie de ani. Unii zic că este o vorbire figurativă, iar această împărăție a început deja, odată cu înălțarea lui Hristos la cer, de unde El domnește în prezent. Astfel nu va mai fi o împărăție de 1.000 de ani fizică, pe Pământ. Aceștia se numesc „amileniști”.
Apoi îi avem pe aceia care cred într‑o împărăție fizică de 1000 de ani pe Pământ, în care Hristos va sta la Ierusalim pe scaunul de domnie și va conduce această lume. Dar și aceștia sunt împărțiți când vine vorba despre momentul revenirii Domnului Isus.
În general, datorită prorociei lui Daniel din capitolul 9, prorocia despre cele 70 de săptămâni (nu intru acum în detalii despre aceasta) se crede că va fi o perioada de necaz (Necazul cel mare) timp de 7 ani. Iar disputa mare este pe acești 7 ani. Când va reveni Domnul? Înainte de cei 7 ani, la mijlocul celor 7 ani sau la sfârșitul celor 7 ani? Va trece Biserica prin Necazul cel mare?
Dragii mei, mă tem că ne pierdem în detalii pe care nu știu dacă putem să le înțelegem pe deplin. Chemarea noastră ca creștini este să fim gata, să veghem, indiferent când vine, indiferent dacă vom trece prin necaz sau nu. Isus a zis:
„Ce vă zic vouă, zic tuturor: «Vegheați!»” (Marcu 13:37)
Ce înseamnă să veghem, ce înseamnă să fim gata, ce ar trebui să facem noi, ca creștini, așteptând și grăbind venirea Domnului?
Menționez doar trei lucruri:
- Trebuie să fim curați
25 Bărbaţilor, iubiţi-vă nevestele cum a iubit şi Hristos Biserica şi S-a dat pe Sine pentru ea,
26 ca s-o sfinţească, după ce a curăţit-o prin botezul cu apă prin Cuvânt,
27 ca să înfăţişeze înaintea Lui această Biserică, slăvită, fără pată, fără zbârcitură sau altceva de felul acesta, ci sfântă şi fără prihană. (Efeseni 5:25-27)
Noi, Biserica, suntem logodiți cu Isus Hristos (2 Corinteni 11:2), El este Mirele pe care Îl așteptăm să vină după noi, să înceapă nunta. Însă așteptarea aceasta trebuie să fie în curăție, în sfințenie. Nu mai putem trăi oricum, pentru că trebuie să fim pe placul Mirelui nostru. Nu ne mai putem încurca cu lucrurile acestei lumi, pentru că aceasta ar însemna că suntem infideli Mirelui nostru drag.
- Trebuie să lucrăm
Pe lângă faptul că viață noastră trebuie să fie curată, sfântă, fără pată, fără zbârcitură sau altceva de felul acesta, trebuie și să lucrăm, să lucrăm în ogorul Domnului, pentru că El a zis:
„Mare este secerișul, dar puțini sunt lucrătorii!” (Matei 9:37)
Tot Domnul Isus, chiar înainte să Se înalțe la cer, a zis așa:
„Nu este treaba voastră să știți vremurile sau soroacele; pe acestea Tatăl le‑a păstrat sub stăpânirea Sa. Ci voi veți primi o putere, când Se va coborî Duhul Sfânt peste voi, și‑Mi veți fi martori în Ierusalim, în toată Iudeea, în Samaria și până la marginile pământului.” (Faptele Apostolilor 1:7‑8)
Eu nu zic să nu ne informăm; dimpotrivă, e bine să știm vremea în care ne aflăm, sunt semne ale sfârșitului, dar să nu pierdem esența:
„Voi veți primi o putere, când Se va coborî Duhul Sfânt peste voi, și‑Mi veți fi martori…”
Aceasta este datoria noastră, aceasta este misiunea noastră, până va reveni Domnul, indiferent când va reveni. Noi trebuie să ducem Evanghelia, vestea bună peste tot, începând cu familiile noastre, cu apropiații noștri, cu orașul din care facem parte, cu țara noastră și până la marginile Pământului.
Știți ce mi se pare mie ciudat? Vorbim despre revenirea Domnului Isus, ne interesează tot felul de detalii, spunem că este aproape, dar oare credem ceea ce spunem?
Dacă am știi, dacă ai știi 100% că mâine va avea loc o explozie, că o bombă va exploda și va distruge întreg cartierul în care locuiești… ce ai face? Nimic? Te‑ai culca liniștit? Oare nu le‑ai spune tuturor? Oare nu ai alerga în stânga și‑n dreapta, încercând să‑i salvezi pe cât mai mulți de la catastrofa care are să vină?
Revenirea Domnului este un moment de bucurie pentru cei care sunt ai Lui, dar pentru ceilalți va fi plânsul și scrâșnirea dinților. Le mai spunem oamenilor că există o scăpare, una singură, Isus și jertfa Sa? Sau poate ne este rușine, teamă că își vor bate joc de noi? Cu siguranță mulți își vor bate joc, scrie aceasta și în Biblie:
3 Înainte de toate, să ştiţi că în zilele din urmă vor veni batjocoritori plini de batjocuri, care vor trăi după poftele lor
4 şi vor zice: „Unde este făgăduinţa venirii Lui? Căci de când au adormit părinţii noştri, toate rămân aşa cum erau de la începutul zidirii!”
5 Căci înadins se fac că nu ştiu că odinioară erau ceruri şi un pământ scos prin Cuvântul lui Dumnezeu din apă şi cu ajutorul apei
6 şi că lumea de atunci a pierit tot prin ele, înecată de apă.
7 Iar cerurile şi pământul de acum sunt păzite şi păstrate, prin acelaşi Cuvânt, pentru focul din ziua de judecată şi de pieire a oamenilor nelegiuiţi.
8 Dar, preaiubiţilor, să nu uitaţi un lucru: că, pentru Domnul, o zi este ca o mie de ani, şi o mie de ani sunt ca o zi.
9 Domnul nu întârzie în împlinirea făgăduinţei Lui, cum cred unii, ci are o îndelungă răbdare pentru voi şi doreşte ca niciunul să nu piară, ci toţi să vină la pocăinţă. (2 Petru 3:3-9)
Deși mulți își bat joc deja, totuși Dumnezeu este Acela care vrea ca toți oamenii să vină la pocăință. Un motiv pentru care „întârzie” este tocmai acesta. De aceea haideți să nu obosim în propovăduirea Evangheliei, atât prin vorbă, pentru că oamenii trebuie să audă, să știe, să înțeleagă vestea bună, cât și prin fapte. Doamne, ajută‑ne!
În secolul al XIX‑lea a trăit un om pe nume Charles Peace (Pace), dar nu era om al păcii. Acest om era un delincvent, un criminal chiar. A ajuns la închisoarea Armley din Leeds (Anglia), fiind condamnat la moarte pentru faptele sale.
În dimineața zilei de 25 februarie 1879, în timp ce mergea spre locul de execuție, cineva din partea capelei închisorii, adormit și plictisit, îi citea din Biblie. Condamnatul, Charles Peace, se mira din pricina celui care citea și se întreba: Cum de poate acest om să citească așa de liniștit despre faptul că există o pedeapsă, o pedeapsă veșnică după moarte, fără nicio scăpare, pentru cei ca mine? Oare crede ceea ce citește? Și i‑a zis: „Domnule, dacă aș crede ce spui dumneata (că există viață după moarte, că cei neîmpăcați cu Dumnezeu vor suferi o veșnicie…), chiar dacă întreagă țară ar fi acoperită cu cioburi de sticlă, aș străbate‑o în lung și‑n lat, numai să salvez pe cineva, dacă este cu putință.”
Iar Richard Wurmbrand a spus așa: „Dacă credința nu este urmată de fapte, ori credința nu‑i adevărată, ori nu crezi tu în ea.” (Richard Wurmbrand)
- Dragoste pentru Mire
Înainte de a mă căsători, am dorit și am căutat ca persoana care urma să devină soția mea să fie frumoasă, să fie deșteaptă, să fie fată de treabă, cuminte, respectuoasă și multe altele… iar Dumnezeu mi‑a dăruit o soție foarte bună. Dar pe lângă toate cele enumerate, am căutat în mod special un lucru. Știți care? Am căutat să mă iubească. Am vrut să știu că cea care urma să devină partenera mea de viață mă iubește, mă iubește cu adevărat pe mine, nu ceea ce aveam să îi ofer (oricum nu aveam eu foarte multe), ci pe mine.
Domnul Isus, Logodnicul nostru, al Bisericii, cunoaște totul, vede totul. Credeți că nu Se uită la dragostea pe care o avem față de El?
De ce vrem să mergem în Cer, în Rai? Pentru că acolo vor fi străzi de aur? Pentru că alternativa este iadul și asta sună înfricoșător? Sau pentru că‑L iubim pe Isus și dorim din toată inima să fim în prezența Lui o veșnicie?
O să sune ciudat ce urmează să zic, dar este un caz real. Un om care zice că el nu crede în Rai, în iad, nu crede nici în Dumnezeu, a zis cam așa:
Dacă există ce ziceți voi, veșnicie, Rai, iar eu aș ajunge cumva la poarta Raiului, nu a Iadului, ci la poarta Raiului și m‑ar lăsa, m‑ar pofti înăuntru, eu nu aș intra.
Cu siguranță toți vă întrebați: De ce? De ce nu ar vrea cineva să intre în Rai? Pentru că nu‑L cunosc pe Dumnezeu, nu‑L iubesc pe acest Dumnezeu, nu am vrut să petrec timp cu El cât am fost pe Pământ, de ce mi‑aș petrece o veșnicie întreagă împreună cu El?
Este trist, foarte trist, dar și adevărat pe undeva… Noi de ce vrem să ajungem în Rai? Doar de frica iadului?
Dacă aici poate Îl neglijăm pe Dumnezeu, nu prea avem timp de El, nu ne place să stăm cu El în rugăciune, cântare, în citirea Bibliei… chiar dacă prin absurd am ajunge în Rai, poate nu ne‑ar plăcea.
Haideți să ne analizăm fiecare. Am eu dragoste pentru Isus? Ai tu dragoste pentru Mire? Este aceasta motivația pentru care vrem să ajungem în Cer?
Ziua aceea, a revenirii Domnului Isus, nu știm când va fi, dar acea zi va fi ca un test. Un test de la care nu scapă nimeni. Cu toții am dat felurite examene, teste în această viață.
Când eram la școală aveam teste, teze. Unii, când nu erau prea bine pregătiți, mai chiuleau de la oră, uneori se dădeau bolnavi… dar de la testul final nimeni nu poate să chiulească.
Mai dăm teste de bacalaureat, de admitere la facultate, test la școala de șoferi, și nu toți reușesc să treacă din prima încercare. Dar peste o scurtă perioadă de timp mai pot să dea din nou acel test și problema se rezolvă. Testul din ziua revenirii Domnului Isus nu‑l poți repeta. Dacă nu te‑ai pregătit, ai ratat șansa pentru totdeauna.
Cu siguranță ar mai fi foarte multe de spus pe acest subiect. Ceea ce îmi doresc este ca esența să o înțelegem cu toții. Domnul Isus are să revină!
37 „Încă puțină, foarte puțină vreme, și Cel ce vine va veni și nu va zăbovi.” (Evrei 10:37)
Dacă „întârzie” este pentru că are o îndelungă răbdare pentru voi și dorește ca niciunul să nu piară, ci toți să vină la pocăință. (2 Petru 3:9b)
Să nu ne pierdem în detalii pe care poate nici nu le înțelegem foarte bine. Când a venit Domnul Isus prima dată, poporul evreu Îl aștepta pe Mesia, știa că aceea era vremea în care trebuia să vină Hristosul. Cu toate acestea, nu L‑au primit, pentru că nu a venit cum se așteptau ei, cum voiau ei.
S‑ar putea ca a doua venire a Domnului Isus să nu fie așa cum ne imaginăm noi, să nu fie când ne așteptăm noi, dar important este să fim gata! Indiferent când va veni, noi să fim gata!
Să trăim o viață sfântă, să lucrăm pentru răspândirea Evangheliei și mai ales să avem dragoste pentru Mire.
Dacă Îl iubim cu adevărat pe Domnul Isus, atunci o să și facem totul pentru a ne păstra curați de dragul Lui. Dacă Îl iubim pe El, atunci îi iubim și pe semeni și nu putem să stăm nepăsători, ci le vom spune despre judecata care are să vină, dar și despre scăparea care este în Isus Hristos.
Mai zic doar atât: Noi, ca creștini, suntem chemați să Îl așteptăm pe Domnul Isus. Nu suntem chemați să așteptăm prigoana (deși mulți creștini au avut, au și vor mai avea parte și de așa ceva), nu suntem chemați să îl așteptăm pe antihrist, nu suntem chemați să așteptăm trista noastră nădejde, ci fericita noastră nădejde.
11 Căci harul lui Dumnezeu, care aduce mântuire pentru toţi oamenii, a fost arătat
12 şi ne învaţă s-o rupem cu păgânătatea şi cu poftele lumeşti şi să trăim în veacul de acum cu cumpătare, dreptate şi evlavie,
13 aşteptând fericita noastră nădejde şi arătarea slavei marelui nostru Dumnezeu şi Mântuitor, Isus Hristos. (Tit 2:11-13)
MARANATA! Domnul nostru vine!