SĂRBĂTORI CREȘTINE?

            Creștinii în general au foarte multe sărbători. Bineînțeles, acestea diferă în funcție de religie sau denominație, dar sunt două sărbători pe care aproape toți le celebrează: Crăciunul și Paștele.

            Interesant este că aceste două sărbători, mai ales Crăciunul, nu sunt celebrate doar de către creștini, ci au prins tot mai mult teren și în rândul necreștinilor. Poate ar trebui să ne întrebăm: Oare aceste sărbători chiar sunt creștine?

• CRĂCIUNUL

            În mod normal, la sărbătoarea care este numită popular „Crăciun” ar trebui să serbăm nașterea Domnului Isus Hristos. E adevărat că dacă întrebi oamenii pe stradă despre această sărbătoare, tot mai puțini înțeleg însemnătatea ei. Cu toate acestea, „toată lumea” sărbătorește Crăciunul.

            Vă spun sincer că m‑am uitat în Biblie să văd unde scrie că oamenii, creștinii, urmașii Domnului Isus ar trebui să țină această sărbătoare, că ar trebui să își aducă aminte de ziua nașterii lui Isus. Știți unde scrie? Nicăieri, nicăieri în toată Biblia nu există nici măcar o mențiune că ar trebui să facem lucrul acesta sau că creștinii din primul veac ar fi făcut așa ceva.

            Apoi, chiar dacă vrem să celebrăm nașterea Domnului Isus, nu știm când să o facem. Cum de nu știm? Pe 25 Decembrie, ai zice. Nici vorbă! Domnul Isus nu avea cum să Se nască pe data de 25 Decembrie. De ce?

1 În vremea aceea, a ieşit o poruncă de la Cezar August să se înscrie toată lumea.

2 Înscrierea aceasta s-a făcut întâia dată pe când era dregător în Siria Quirinius.

3 Toţi se duceau să se înscrie, fiecare în cetatea lui.

4 Iosif s-a suit şi el din Galileea, din cetatea Nazaret, ca să se ducă în Iudeea, în cetatea lui David, numită Betleem, pentru că era din casa şi din seminţia lui David,

5 să se înscrie împreună cu Maria, logodnica lui, care era însărcinată.

6 Pe când erau ei acolo, s-a împlinit vremea când trebuia să nască Maria.

7 Şi a născut pe Fiul ei cel întâi născut, L-a înfăşat în scutece şi L-a culcat într-o iesle, pentru că în casa de poposire nu era loc pentru ei. (Luca 2:1-7)

            Ni se spune aici, în primele versete, că împăratul a dat un decret, o poruncă ca toți oamenii să se înscrie, adică un fel de recensământ al zilelor noastre. Atunci nu se putea face online, ci fiecare persoană trebuia să se deplaseze în localitatea de care aparținea, în funcție de seminția din care făcea parte.

4 Iosif s-a suit şi el din Galileea, din cetatea Nazaret, ca să se ducă în Iudeea, în cetatea lui David, numită Betleem, pentru că era din casa şi din seminţia lui David,

5 să se înscrie împreună cu Maria, logodnica lui, care era însărcinată.

            Această înscriere nu avea cum să aibă loc iarna, la sfârșitul lunii decembrie, deplasarea fiind mult prea greoaie. Nimeni nu ar fi dat un astfel de decret în toiul iernii. Până și Isus, în alt context, Se referă la greutățile deplasării în timpul iernii:

20 Rugați‑vă ca fuga voastră să nu fie iarna.(Matei 24:20)

            Apoi, pasajul din Evanghelia după Luca continuă astfel:

8 În ţinutul acela, erau nişte păstori care stăteau afară, în câmp, şi făceau de strajă noaptea împrejurul turmei lor.

9 Şi iată că un înger al Domnului s-a înfăţişat înaintea lor, şi slava Domnului a strălucit împrejurul lor. Ei s-au înfricoşat foarte tare.

10 Dar îngerul le-a zis: „Nu vă temeţi, căci vă aduc o veste bună, care va fi o mare bucurie pentru tot norodul:

11 astăzi, în cetatea lui David, vi s-a născut un Mântuitor, care este Hristos, Domnul. (Luca 2:8-11)

            În ziua nașterii Domnului Isus, niște păstori stăteau afară în câmp cu turma de oi. Probabil vă întrebați „și ce dacă”?

Este un fapt bine cunoscut că luna decembrie cade în mijlocul sezonului ploios în zona Palestinei. Nimeni nu stătea în acea perioadă cu oile pe câmp, ci oile erau ținute în staul începând cu luna octombrie până în luna aprilie, pentru a fi protejate de vremea rece și ploioasă.

            Prin urmare, având în vedere aceste motive, toți cercetătorii Bibliei recunosc că Isus nu avea cum să Se nască la sfârșit de decembrie, ci cel mai probabil undeva la sfârșit de septembrie, început de octombrie.

            Faptul că S‑a născut în septembrie, octombrie sau în altă lună e mai puțin important; important este că S‑a născut.

            În anul 1969 omul a călcat prima dată pe Lună. Acesta a fost un moment istoric. Apoi au mai urmat câteva echipaje care au reușit acest lucru. Pe data de 26 iulie 1971 a fost lansată nava spațială Apollo 15. Unul dintre cei mai importanți membri ai echipajului a fost James Irwin. După o vreme de la întoarcerea sa de pe Lună, acesta a declarat:

„Faptul că am fost pe Lună a avut un impact spiritual profund asupra vieții mele. Înainte să intru în spațiu cu misiunea Apollo 15, în iulie 1971, am fost un creștin căldicel, ca să nu spun altfel. Am fost chiar un creștin tăcut, dar simt că Domnul m‑a trimis pe Lună pentru a mă putea întoarce pe Pământ și să‑L împărtășesc pe Fiul Său, Isus Hristos. Întreaga realizare spațială este pusă într‑o perspectivă adecvată, când realizezi următorul lucru: faptul că Dumnezeu a umblat pe Pământ este mai important decât faptul că omul a umblat pe Lună.” ( James Irwin)

            Isus Hristos este acela care S‑a născut în această lume și a umblat printre noi plin de har și de adevăr… slăvit să fie El! Așadar, dacă Isus nu S‑a născut pe data de 25 Decembrie, nici măcar în luna decembrie, de ce sărbătorim nașterea Lui pe această dată?

            Nu am de gând să intru în foarte multe detalii. Cei care sunteți interesați le puteți căuta, dar este clar că această sărbătoare este de origine păgână.

            Cu mult timp înaintea nașterii lui Isus, în jurul acestei date, popoarele păgâne îl sărbătoreau pe zeul Soare, această sărbătoare fiind preluată și de către Imperiul Roman. Împăratul Constantin a legalizat creștinismul în secolul al IV‑lea, iar apoi i‑a obligat pe cei din imperiu să treacă la religia creștină, deși oamenii nu erau născuți din nou. Oamenii erau obișnuiți ca pe data de 25 Decembrie să țină sărbătoarea ca de obicei, în cinstea zeului Soare, așadar au schimbat numele sărbătorii, transformând‑o într‑o sărbătoare „creștină”, dar păstrând multe dintre obiceiurile păgâne. Iar astăzi avem un amestec din care nimeni nu mai înțelege nimic.

            Mai ciudat este faptul că și evreii (cei care nu cred în Isus) sărbătoresc Crăciunul, la fel și unii musulmani, ba chiar ateii… Pe lângă faptul că Isus nu S‑a născut pe 25 Decembrie, modul în care se ține această sărbătoare nu prea are nicio legătură cu creștinismul. Este o sărbătoare comercială, orientată pe cadouri, pe îmbuibare, pe Moș Crăciun și pe brazi. Ce legătură au toate acestea cu Isus?

2 Aşa vorbeşte Domnul: „Nu vă luaţi după felul de vieţuire al neamurilor şi nu vă temeţi de semnele cerului, pentru că neamurile se tem de ele.

3 Căci obiceiurile popoarelor sunt deşarte. Taie un lemn din pădure; mâna meşterului îl lucrează cu securea;

4 îl împodobeşte cu argint şi aur, şi ei îl ţintuiesc cu cuie şi ciocane, ca să nu se clatine. (Ieremia 10:2-4)

            Nu vreau să exagerez. Știu că acest pasaj nu vorbește despre pomul de Crăciun, ci despre idolii popoarelor păgâne din vremea poporului Israel, de dinainte de venirea lui Isus în lume. Dar, de multe ori ne uităm și noi la acel brad împodobit, stăm în fața lui de parcă nu știu ce ar fi… mă tem că a devenit aproape ca un idol pentru noi.

            Ce e de făcut? Să nu mai ținem deloc sărbătoarea? Nu vreau să fie eu cel care dă un răspuns, ci fiecare să facă cum consideră, cum este călăuzit de Domnul. Nu pot zice că e neapărat rău să avem o zi sau mai multe în care să ne aducem aminte într‑un mod mai special de nașterea Domnului Isus (deși nu ni se cere aceasta nicăieri în toată Biblia).

            Prin urmare, dacă nu ținem sărbătoarea nu greșim, pentru că nu încălcăm nicio poruncă. Dacă totuși hotărâm să o ținem, contează foarte mult modul în care o ținem. Dacă și noi, ca creștini, o ținem ca restul lumii, punând accentul pe mâncăruri, pe împodobeli, pe brazi… mai rău facem.

            Dacă la această sărbătoare ne aducem aminte de Isus, de evenimentele care au avut loc la nașterea Sa, dacă ne folosim de aceste zile poate pentru a le spune și altora despre Dumnezeu, deoarece probabil oamenii sunt mai deschiși la astfel de discuții în această perioadă, atunci poate fi ceva benefic. Dar fiecare să cântărească lucrurile.

            Dumnezeu nu ne‑a spus să ținem această sărbătoare, dar dacă noi hotărâm totuși să o ținem, contează foarte mult modul în care o ținem.

            Dumnezeu să ne lumineze pe fiecare!

• PAȘTELE

            La această sărbătoare ne aducem aminte în mod special de moartea Domnului nostru Isus și de învierea Sa.

            În Biblie ni se cere într‑adevăr să comemorăm moartea Domnului, dar aceasta o facem la Euharistie, Sfânta Împărtășanie, Cina Domnului sau cum vreți să îi spuneți.

Și aici, la fel ca la sărbătoarea Crăciunului, nu știm data exactă a morții și a învierii lui Isus Hristos. Aceasta se vede limpede din faptul că creștinătatea de Răsărit serbează de cele mai multe ori mai târziu decât cei din Apus. Sunt diferențe de calcule, de calendare folosite și așa mai departe.

            Pe lângă aceasta, mai avem o altă problemă. Aproape toți creștinii au îmbrățișat ideea că, chiar dacă nu știm data exactă a morții și învierii Domnului Isus, știm totuși că a murit într‑o zi de vineri și a înviat într‑o zi de duminică. Așa să fie?

38 Atunci, unii din cărturari şi din farisei au luat cuvântul şi I-au zis: „Învăţătorule, am vrea să vedem un semn de la Tine!”

39 Drept răspuns, El le-a zis: „Un neam viclean şi preacurvar cere un semn, dar nu i se va da alt semn decât semnul prorocului Iona.

40 Căci, după cum Iona a stat trei zile şi trei nopţi în pântecele chitului, tot aşa şi Fiul omului va sta trei zile şi trei nopţi în inima pământului. (Matei 12:38-40) 

            Oamenii religioși din vremea lui Isus I‑au cerut un semn, un semn prin care să cunoască că Isus într‑adevăr este Mesia, Salvatorul care trebuia să vină. Ce semn le‑a dat Isus?

40 Căci, după cum Iona a stat trei zile și trei nopți în pântecele chitului, tot așa și Fiul omului va sta trei zile și trei nopți în inima pământului.

            Aici avem o problemă destul de mare dacă susținem că Isus a murit vineri și a înviat duminică. Nu se împlinește semnul pe care Isus l‑a dat.

            Știu că vin unii și spun că în ziua de vineri s‑a făcut întuneric mai repede și vor să scurteze zilele, fac tot felul de calcule. Nu știu dacă merge așa. Isus a dat un semn destul de clar, trei zile și trei nopți. Nimeni nu se gândește că Iona nu a stat trei zile și trei nopți în pântecele chitului. Nimeni nu se gândește că au fost zile sau nopți mai scurte. Isus știa bine cât ține o zi.

9 Isus a răspuns: „Nu sunt douăsprezece ceasuri în zi? Dacă umblă cineva ziua, nu se poticnește, pentru că vede lumina lumii acesteia. (Ioan 11:9)

            Douăsprezece ceasuri sunt ziua, douăsprezece noaptea. Dacă Isus a stat în mormânt de vineri după‑masa până duminică dimineața, nu prea s‑a împlinit semnul pe care El Însuși l‑a dat. Aceasta poate fi o problemă mare.

31 De frică să nu rămână trupurile pe cruce în timpul Sabatului – căci era ziua Pregătirii, și ziua aceea de Sabat era o zi mare –, iudeii au rugat pe Pilat să zdrobească fluierele picioarelor celor răstigniți și să fie luați de pe cruce. (Ioan 19:31)

            Din acest pasaj cei mai mulți trag repede concluzia că, din cauză că urma ziua Sabatului, sâmbăta, Isus a stat pe cruce cu siguranță în ziua de vineri. Vă rog să citiți cu atenție:

De frică să nu rămână trupurile pe cruce în timpul Sabatului – căci era ziua Pregătirii, și ziua aceea de Sabat era o zi mare…

            Ce vrea să zică că acea zi de Sabat era o zi mare?… Știm bine că Isus a murit în preajma sărbătorii Azimelor, a Paștelor evreiești. În fiecare an evreii își aduceau aminte de faptul că Dumnezeu i‑a scos din Egipt și țineau această sărbătoare, care era poruncită de Dumnezeu prin Lege.

5 În luna întâi, în a paisprezecea zi a lunii, între cele două seri, vor fi Paştele Domnului.

6 Şi în a cincisprezecea zi a lunii acesteia, va fi Sărbătoarea Azimilor în cinstea Domnului; şapte zile să mâncaţi azimi.

7 În ziua întâi, să aveţi o adunare sfântă: atunci să nu faceţi nicio lucrare de slugă. (Levetic 23:5-7)

            Despre această zi este vorba, despre acest Sabat mare, nu despre Sabatul obișnuit din ziua de sâmbătă. Această zi mare de sărbătoare sau de Sabat era în data de 15, luna întâi, adică luna Nisan din calendarul evreiesc, iar ziua aceea putea să cadă oricând în timpul săptămânii.

            Dacă Isus a murit vineri, iar Sabatul în cauză este cel normal de sâmbăta, nu prea aveau nici femeile când să pregătească miresmele.

1 După ce a trecut ziua Sabatului, Maria Magdalena, Maria, mama lui Iacov, și Salome au cumpărat miresme ca să se ducă să ungă trupul lui Isus. (Marcu 16:1)

            După ce a trecut Sabatul (sâmbăta), a urmat duminica, iar duminica femeile deja au mers la mormânt.

1 În ziua dintâi a săptămânii, Maria Magdalena s‑a dus dis‑de‑dimineață la mormânt, pe când era încă întuneric, și a văzut că piatra fusese luată de pe mormânt. (Ioan 20:1)

            Ziua dintâi a săptămânii era duminica (probabil pentru noi e puțin confuz, la noi fiind ultima, dar așa era la evrei), iar dis‑de‑dimineață, pe când era încă întuneric, Maria Magdalena a mers la mormânt, iar Isus deja nu mai era acolo. Aceasta ce înseamnă? Că 100% Isus a înviat duminica? Putea să învie chiar mai repede, iar duminică, când a mers Maria, El nu mai era acolo.

            Pare complicat, știu. Haideți să vedem dacă putem face puțină lumină. Având în vedere tot ce am vorbit, e posibil ca evenimentele din Săptămâna Mare să fi fost în felul următor:

Marți – Cina cea de taină, apoi Isus a fost prins în grădina Ghetsimani și dus în fața marelui preot.

Miercuri – Isus este răstignit, iar seara este dat jos de pe cruce și pus în mormânt înainte să înceapă ziua mare de Sabat. Stă exact trei zile și trei nopți în mormânt, împlinindu‑se astfel semnul pe care El Însuși l‑a dat, apoi învie dintre cei morți.

            În continuare avem un tabel al evenimentelor. Țineți cont și de faptul că la evrei ziua începea de fapt seara, la apusul soarelui. Așa a fost și la început, în cartea Geneza:

5 Dumnezeu a numit lumina zi, iar întunericul l-a numit noapte. Astfel, a fost o seară şi apoi a fost o dimineaţă: aceasta a fost ziua întâi. (Geneza 1:5)