UNGEREA CU UNTDELEMN
Este adevărat că nu toți creștinii folosesc această practică a „ungerii cu untdelemn” pentru vindecarea bolnavilor, dar sunt unii care o folosesc, deși în Biblie nu avem multe pasaje care vorbesc despre aceasta.
Pasajul de bază este cel din Epistola lui Iacov, capitolul 5, unde scrie:
14Este vreunul printre voi bolnav? Să cheme pe prezbiterii Bisericii şi să se roage pentru el, după ce-l vor unge cu untdelemn în Numele Domnului.
15Rugăciunea făcută cu credinţă va mântui pe cel bolnav şi Domnul îl va însănătoşi şi, dacă a făcut păcate, îi vor fi iertate.
16Mărturisiţi-vă unii altora păcatele şi rugaţi-vă unii pentru alţii, ca să fiţi vindecaţi. Mare putere are rugăciunea fierbinte a celui neprihănit. (Iacov 5:14-16)
Avem probleme mai mari în acest text pe care nu le înțelegem, decât ungerea cu untdelemn în sine. Ungerea cu untdelemn era o practică folosită în mod special de evrei. În Noul Testament o mai găsim o singură dată, la ucenici, folosită pentru vindecarea bolnavilor.
12Ucenicii au plecat şi au propovăduit pocăinţa.
13Scoteau mulţi draci şi ungeau cu untdelemn pe mulţi bolnavi şi-i vindecau. (Marcu 6:12-13)
În Vechiul Testament, marele preot era uns cu untdelemn, în semn de punere deoparte pentru Dumnezeu, iar obiectele din Cortul Întâlnirii erau stropite și cu untdelemn, tot pentru sfințire, împărații de asemenea erau unși cu untdelemn (de exemplu Saul și David).
Chiar și în zilele noastre se mai practică aceasta. Nu de mult (6 mai 2023) Charles al III‑lea a fost încoronat ca rege al Regatului Unit și al altor țări. Acesta a fost și el uns cu untdelemn.
Așadar, această practică a fost și este folosită în mai multe direcții. Totodată, nu avem directive foarte clare asupra modului în care noi, creștinii, ar trebui să o folosim astăzi. La fel ca punerea mâinilor, ungerea cu untdelemn este o tradiție ebraică, pe care noi astăzi nu cred că o înțelegem pe deplin.
Revenim la textul de mai sus. Ziceam că avem probleme mai mari, mai importante pe care ar trebui să le înțelegem din acest text, decât ungerea cu untdelemn în sine. Care sunt aceste probleme?
Dacă dorim să aplicăm acest text pentru cei care sunt bolnavi din punct de vedere fizic, atunci treaba stă în felul următor: bolnavul cheamă prezbiterii, aceștia îl ung cu untdelemn, poate fac și o rugăciune, iar bolnavul se vindecă.
Una dintre probleme este că bolnavul nu se vindecă. Știu că sunt unii oameni care spun că în urma ungerii cu untdelemn s‑au vindecat. Eu nu zic că nu este așa. Dar sunt și alții, mulți, care, deși au făcut această lucrare, nu au fost vindecați. Ori, textul nu zice aceasta. Nu zice că dintr‑o sută de oameni se vor vindeca cincizeci, iar cincizeci nu. Nu zice nici măcar că se vor vindeca zece dintr‑o sută (bine ar fi și așa, să se vindece măcar zece dintr‑o sută, dar nu prea se întâmplă). Textul zice că „Domnul îl va însănătoși”, fără doar și poate. De ce nu se însănătoșesc măcar majoritatea? Cine e de vină? Dumnezeu, prezbiterii, omul bolnav?
De obicei dăm vina pe omul bolnav, zicând că poate nu are suficientă credință. Textul nu zice nici aceasta.
„Să cheme pe prezbiterii Bisericii și să se roage pentru el, după ce‑l vor unge cu untdelemn în Numele Domnului.
Rugăciunea făcută cu credință va mântui pe cel bolnav și Domnul îl va însănătoși și, dacă a făcut păcate, îi vor fi iertate.”
Prezbiterii sunt aceia care trebuie să se roage, să ungă, iar Domnul îl va însănătoși. Dacă e să dăm vina pe cineva, mai degrabă ar trebui să‑i învinovățim pe prezbiteri, deoarece ei fac lucrarea. Bolnavul este doar beneficiarul. Sau dăm vina pe Dumnezeu? Vedeți unde putem ajunge?
Dar cu mântuirea și cu iertarea de păcate cum stă treaba?
„Rugăciunea făcută cu credință va mântui pe cel bolnav și Domnul îl va însănătoși și, dacă a făcut păcate, îi vor fi iertate.”
Această lucrare (ungerea cu untdelemn) se administrează în mod normal credincioșilor, celor care fac parte din Biserica lui Dumnezeu, celor mântuiți deja.
Sunt multe neclarități în acest pasaj, nu‑i așa? Nu pretind nici eu că am lumina deplină, că am toate răspunsurile, dar am stat destul de mult să cuget asupra lucrurilor scrise în acest text. Am început să înțeleg puțin mai mult când mi‑am dat seama că acest text s‑ar putea nici să nu vorbească despre ceea ce credeam, ce am fost învățați, adică despre vindecarea fizică a bolnavilor, ci despre vindecarea bolnavilor din punct de vedere spiritual.
Așa cum am văzut și la alte subiecte, de multe ori ne grăbim să tragem concluziile asupra unui text. De obicei concluziile pe care le tragem sunt acelea care ne plac nouă. Noi am vrea să se vindece bolnavii, iar atunci facem ceea ce scrie aici, fără să cercetăm prea mult, fără să ne batem capul prea mult, fără să ținem cont de faptul că textul nu prea se armonizează din această perspectivă.
Pentru a înțelege mai mult, mai bine, mai corect e nevoie să intrăm puțin mai adânc, să ne uităm la câteva cuvinte, să vedem cum sunt folosite și în alte pasaje, iar uneori e nevoie să apelăm la original, la limba greacă…
Știu că vor zice unii: Numai asta ne mai lipsește! Să ne punem să mai căutăm și în greacă, și în ebraică. Să o facă alții, noi nu știm, e prea greu. Nu trebuie să fii mare expert în limbile greacă sau ebraică ca să poți cerceta mai profund lucrurile. Har Domnului, avem acces la atâtea aplicații care ne ajută să înțelegem în limba noastră acele cuvinte, avem tot felul de concordanțe biblice, pentru a găsi mai ușor termenii. Trebuie doar să vrem și să ne consumăm puțin din timpul nostru.
Cunosc pe cineva care are o mică afacere în domeniul comerțului. Cumpără niște produse și le revinde cu un adaos pentru a face ceva profit. Acest om nu stăpânește nicio limbă străină, dar pentru a face un profit mai mare la produsele vândute a început să caute alte surse de unde să cumpere marfa. Bineînțeles, cel mai ieftin este în China, dar fără chineză sau fără engleză e mai greu să te înțelegi, să faci afaceri cu cei de acolo, mai ales că marfa trebuie trimisă cu vaporul, există taxe și tot felul de lucruri.
Totuși, acest om s‑a descurcat. A mai întrebat pe unul, pe altul, a folosit google translate, a făcut tot ce ține de el și a reușit să cumpere produse din China și nu numai, fără să cunoască nicio limbă străină. Eu personal îl apreciez mult pentru aceasta. Însă când vine vorba despre a face un efort pentru a înțelege Scriptura, lucruri esențiale, lucruri care ne pot impacta veșnicia, nu prea vrea nimeni să o facă. Toți ne declarăm mai incapabili decât suntem de fapt.
Dragii mei, nu avem dreptul să stăm nepăsători, dar dacă o facem, o facem pe cheltuiala, pe riscul nostru. Putem înțelege mult mai mult despre Dumnezeu, despre voia Lui, despre vindecarea bolnavilor în acest caz, doar să vrem.
Așadar, haideți să ne uităm la câteva cuvinte‑cheie din acest pasaj, să vedem cum sunt folosite și în alte pasaje, iar mai apoi să vedem dacă reușim să înțelegem contextul, peisajul mai mare.
14 Este vreunul printre voi bolnav (asthenei – G770)?
Să cheme pe prezbiterii Bisericii şi să se roage pentru el, după ce-l vor unge cu untdelemn în Numele Domnului.
15 Rugăciunea făcută cu credinţă va mântui (sozo – G4982) pe cel bolnav (kamno – G2577) şi Domnul îl va însănătoşi (îl va ridica, egeiro – G1453) şi, dacă a făcut păcate, îi vor fi iertate.
16 Mărturisiţi-vă unii altora păcatele şi rugaţi-vă unii pentru alţii, ca să fiţi vindecaţi (iaomai – G2390).
Mare putere are rugăciunea fierbinte a celui neprihănit.
Avem cel puțin cinci cuvinte în acest pasaj pe care trebuie să le înțelegem mai bine. Le‑am subliniat, iar în paranteze avem cuvântul în original, în greaca veche și, de asemenea, dacă doriți să urmăriți în Strong’s Concordance (concordanță biblică), aveți corespondentul fiecărui cuvânt.
- Bolnav (asthenei ‑ G770)
Acest cuvânt se găsește în Noul Testament de aproape patruzeci de ori. Este folosit într‑adevăr cu sens de bolnav fizic de câteva ori, dar pe mine m‑a interesat dacă acest cuvânt este folosit și cu sens de bolnav spiritual, de slab în credință. Pentru aceasta am căutat toate locurile în care este folosit, iar aici avem câteva.
„Isus S‑a întors deci în Cana din Galileea, unde prefăcuse apa în vin. În Capernaum era un slujbaș împărătesc al cărui fiu era bolnav (ēsthenei ‑ G 770).” (Ioan 4:46)
Aici, în acest verset, cu siguranță este vorba despre o persoană, un băiat, fiul slujbașului împărătesc, care era bolnav din punct de vedere fizic.
Pe lângă acest exemplu mai sunt și altele, dar acum o să căutăm să vedem dacă acest cuvânt, care în limba greacă este „asthenei”, este folosit și cu sens spiritual.
„În toate privințele v‑am dat o pildă și v‑am arătat că, lucrând astfel, trebuie să ajutați pe cei slabi (asthenountōn ‑ G770) și să vă aduceți aminte de cuvintele Domnului Isus, care Însuși a zis: «Este mai ferice să dai decât să primești.»” (Faptele Apostolilor 20:35)
În acest verset, „pe cei slabi” provine din același cuvânt din limba greacă și este clar că este vorba despre unii mai slabi sau mai bolnavi în credință, nicidecum în trup.
„Și, fiindcă n‑a fost slab (asthenēsas) în credință, el nu s‑a uitat la trupul său, care era îmbătrânit – avea aproape o sută de ani –, nici la faptul că Sara nu mai putea să aibă copii.” (Romani 4:19)
Aici lucrurile sunt și mai clare. Se vorbește despre Avraam, care n‑a fost slab (același cuvânt în limba greacă) în credință.
1 Primiţi bine pe cel slab (asthenounta) în credinţă şi nu vă apucaţi la vorbă asupra părerilor îndoielnice.
2 Unul crede că poate să mănânce de toate, pe când altul, care este slab (asthenōn), nu mănâncă decât verdeţuri.
21 Bine este să nu mănânci carne, să nu bei vin şi să te fereşti de orice lucru care poate fi pentru fratele tău un prilej de cădere, de păcătuire sau de slăbire( asthenei). (Romani 14:1-2,21)
Din nou și aici se vorbește despre cel slab, bolnav în credință, nu slab sau bolnav fizic.
Mai sunt multe exemple, dar ne mai uităm doar la unul:
„De aceea simt plăcere în slăbiciuni (astheneiais), în defăimări, în nevoi, în prigoniri, în strâmtorări pentru Hristos, căci, când sunt slab (asthenō), atunci sunt tare.” (2 Corinteni 12:10)
Așadar, cuvântul bolnav din versetul 14 din Iacov 5 poate să vorbească și despre boală fizică, și despre boală spirituală. Deocamdată doar atât ne interesează.
- Va mântui (sozo ‑ G4982)
Acest cuvânt „va mântui” provine din grecescul sozo, care înseamnă mântuire, salvare, restaurare. Îl găsim în Noul Testament de peste 100 de ori și este folosit cel mai mult cu sensul de mântuire, salvare sau restaurare din punct de vedere spiritual, cu toate că este folosit și pentru vindecare, reabilitare de boală fizică.
Iacov, cel care a scris această epistolă, îl folosește în total de cinci ori.
Propun să vedem cu ce sens este folosit.
„De aceea lepădați orice necurăție și orice revărsare de răutate și primiți cu blândețe Cuvântul sădit în voi, care vă poate mântui (sōsai ‑ G4982) sufletele.” (Iacov 1:21)
Aici este foarte clar că e vorba despre mântuire, salvare a sufletului, nu despre vindecare, reabilitare fizică, de ceva boală trupească.
„Frații mei, ce‑i folosește cuiva să spună că are credință, dacă n‑are fapte? Poate oare credința aceasta să‑l mântuiască (sōsai ‑ G4982)?” (Iacov 2:14)
„Unul singur este dătătorul și judecătorul Legii: Acela care are putere să mântuiască (sōsai ‑ G4982) și să piardă. Dar tu cine ești de judeci pe aproapele tău?” (Iacov 4:12)
15 Rugăciunea făcută cu credință va mântui (sōsei ‑ G4982) pe cel bolnav și Domnul îl va însănătoși și, dacă a făcut păcate, îi vor fi iertate.
20 Să știți că cine întoarce pe un păcătos de la rătăcirea căii lui va mântui (sōsei ‑ G4982) un suflet de la moarte și va acoperi o sumedenie de păcate. (Iacov 5:15, 20)
Peste tot este suficient de clar că este vorba despre mântuire, salvare, restaurare din punct de vedere spiritual, nu fizic, nu despre boală trupească.
- Bolnav (kamno ‑ G2577)
Mai avem în acest pasaj încă o dată folosit cuvântul bolnav, în versetul 15. În mod normal, am zice că e același cuvânt, ca în versetul 14, dar nu este. În limba greacă este un alt cuvânt, diferit, „kamno”.
Acest cuvânt este folosit de puține ori în Noul Testament. Haideți să vedem în ce mod:
„Uitați‑vă dar cu luare‑aminte la Cel ce a suferit din partea păcătoșilor o împotrivire așa de mare față de Sine, pentru ca nu cumva să vă pierdeți inima și să cădeți de oboseală (kamēte ‑ G2577) în sufletele voastre.” (Evrei 12:3)
Acest cuvânt mai este folosit în Apocalipsa, unde Bisericii din Efes i se spune că nu a obosit, și cam atât.
Așadar, acest cuvânt nu înseamnă neapărat bolnav fizic, ci mai degrabă obosit, bolnav în credință.
- Îl va însănătoși (egeiro ‑ G1453)
„Și să nu credeți că puteți zice în voi înșivă: «Avem ca tată pe Avraam!» Căci vă spun că Dumnezeu din pietrele acestea poate să ridice (egeirai ‑ G1453) fii lui Avraam.” (Matei 3:9)
„Adevărat vă spun că, dintre cei născuți din femei, nu s‑a sculat (egēgertai ‑ G1453) niciunul mai mare decât Ioan Botezătorul. Totuși cel mai mic în Împărăția cerurilor este mai mare decât el.” (Matei 11:11)
„Drept răspuns, Isus le‑a zis: „Stricați templul acesta și în trei zile îl voi ridica (egerō ‑ G1453).” (Ioan 2:19)
Acestea sunt câteva dintre modurile în care este tradus și folosit acest cuvânt „îl va însănătoși (egeiro ‑ G1453)”.
- Vindecați (iaomai ‑ G2390)
La fel, și acest cuvânt este folosit atât cu referire la vindecarea fizică, de boli, cât și cu referire la vindecarea spirituală.
„Și îndată a secat izvorul sângelui ei. Și a simțit în tot trupul ei că s‑a tămăduit (iatai ‑ G 2390) de boală.” (Marcu 5:29)
Vindecare, tămăduire fizică, fără îndoială, în acest caz.
„Căci inima acestui norod s‑a împietrit; ei aud greu cu urechile, și‑au închis ochii, ca nu cumva să vadă cu ochii, să audă cu urechile, să înțeleagă cu inima, să se întoarcă la Dumnezeu și să‑i vindec (iasomai ‑ G2390).” (Faptele Apostolilor 28:27)
Aici, același cuvânt vorbește despre vindecare spirituală.
Întăriți‑vă dar mâinile obosite și genunchii slăbănogiți; croiți cărări drepte cu picioarele voastre, pentru ca cel ce șchiopătează să nu se abată din cale, ci mai degrabă să fie vindecat (iathē ‑ G2390). (Evrei 12:2‑3)
Din nou și aici, același cuvânt ne vorbește despre vindecare, reabilitare spirituală.
Iar acum, odată ce am trecut prin toate aceste cuvinte și am văzut că ele pot să se refere și la îmbolnăvire sau la vindecare spirituală, nu neapărat fizică, haideți să încercăm să privim pasajul și din punct de vedere spiritual.
14 Este vreunul printre voi slab în credință?
Să cheme pe prezbiterii Bisericii şi să se roage pentru el, după ce-l vor unge cu untdelemn în Numele Domnului.
15 Rugăciunea făcută cu credinţă va mântui, va salva, va restaura pe cel obosit şi Domnul îl va ridica şi, dacă a făcut păcate, îi vor fi iertate.
16 Mărturisiţi-vă unii altora păcatele şi rugaţi-vă unii pentru alţii, ca să fiţi vindecaţi din punct de vedere spiritual.
Mare putere are rugăciunea fierbinte a celui neprihănit.
Sper să nu mă acuzați că am adăugat sau am modificat Cuvântul lui Dumnezeu. Pur și simplu vreau să încercăm să privim acest text și dintr‑o perspectivă spirituală, nu doar fizi‑ că, să vedem dacă nu cumva are mai mult sens.
Prin urmare, dacă cineva a slăbit în credință, trebuie să‑i cheme pe prezbiterii bisericii (am vorbit despre prezbiteri), aceștia îl ung cu untdelemn (nu știu dacă mai este nevoie astăzi și de ungere, cum am zis, era ceva specific pentru iudei), se roagă pentru el, iar cel care a slăbit în credință se va însănătoși, va fi reabilitat, va fi reprimit în familia lui Dumnezeu, iar dacă a făcut păcate, îi vor fi iertate.
Nu are mai mult sens așa? Pe cine vindecă Dumnezeu 100%, dacă vine omul sincer la El? Pe cel bolnav fizic? Poate să‑i vindece și pe cei bolnavi din punct de vedere fizic, dar am văzut că nu o face de fiecare dată. Dar pe aceia care vin la Dumnezeu cu boala păcatului, El nu îi respinge niciodată, nu îi amână niciodată, nu îi lasă cu problema, cu boala nevindecată.
„Tot ce‑Mi dă Tatăl va ajunge la Mine și pe cel ce vine la Mine nu‑l voi izgoni afară.” (Ioan 6:37)
28Veniţi la Mine, toţi cei trudiţi şi împovăraţi, şi Eu vă voi da odihnă.
29Luaţi jugul Meu asupra voastră şi învăţaţi de la Mine, căci Eu sunt blând şi smerit cu inima; şi veţi găsi odihnă pentru sufletele voastre. (Matei 11:28-29)
În multe alte locuri, cu multe alte cuvinte, ne zice că El, Dumnezeu, vrea să ne salveze, să ne vindece pe toți de boala păcatului.
Dragii mei, dacă ne‑am uita mai cu atenție măcar la contextul pasajului citit, dacă ne‑am uita la tot capitolul 5 sau chiar la toată epistola, am înțelege mult mai simplu, fără să trebuiască să mai apelăm la atâtea cuvinte și la însemnătatea lor. De exemplu, dacă am citi măcar continuarea sau finalul capitolului 5 al epistolei, am vedea că și acolo vorbește despre păcat, despre boală spirituală, nu fizică.
19 Fraților, dacă s‑a rătăcit vreunul dintre voi de la ade‑ văr și‑l întoarce un altul,
20 să știți că cine întoarce pe un păcătos de la rătăcirea căii lui va mântui (sozo) un suflet de la moarte și va acoperi o sumedenie de păcate. (Iacov 5:19‑20)
Așa se încheie epistola. Problema care se tratează aici este problema păcatului, problema slăbirii în credință a unora din cauza încercărilor și a persecuțiilor prin care treceau creștinii din primul veac.
Uitați și cum începe Iacov această epistolă:
1 Iacov, rob al lui Dumnezeu şi al Domnului Isus Hristos, către cele douăsprezece seminţii care sunt împrăştiate: Sănătate!
2 Fraţii mei, să priviţi ca o mare bucurie când treceţi prin felurite încercări,
3 ca unii care ştiţi că încercarea credinţei voastre lucrează răbdare. (Iacov 1:1-3)
Oamenii aceia erau încercați datorită credinței lor în Dumnezeu, iar pericolul era ca unii să se îndepărteze de la credință, să se îmbolnăvească din punct de vedere spiritual. Pentru aceasta scrie în mod special Iacov această epistolă.
Continuă în capitolul 2, unde le zice cum să se comporte cu cei nevoiași, cu cei mai neînsemnați, le vorbește despre faptul că credința fără fapte este moartă, apoi în capitolul 3 le scrie să aibă mare grijă la gură, la limbă, la modul în care vorbesc. În capitolul 4 îi îndeamnă să își vadă starea, să nu se vorbească de rău între ei. Ajungem la capitolul 5, unde le zice celor bogați să nu se încreadă în comorile lor, iar apoi îi îndeamnă iarăși la răbdare, până la venirea Domnului, și le spune să nu facă niciun fel de jurământ.
Nicăieri până aici, în întreaga epistolă, nu se vorbește despre boală fizică. Avem impresia că de la versetul 14 trece deodată la boală fizică, iar apoi iarăși încheie vorbind despre boala spirituală. Nicidecum! Epistola are un sens, un șir al evenimentelor pe care trebuie să îl înțelegem.
Oamenii aceia sufereau, erau persecutați pentru credința lor în Isus Hristos. Puteți să cercetați aceste lucruri și în istorie, dacă doriți. Erau puși să se lepede de Hristos, să ardă tămâie pe altarul lui Cezar, recunoscând astfel că Cezar era un fel de dumnezeu, erau puși să Îl renege verbal pe Hristos, și din această cauză le spune Iacov:
12 Mai presus de toate, frații mei, să nu vă jurați nici pe cer, nici pe pământ, nici cu vreun altfel de jurământ. Ci „da” al vostru să fie „da” și „nu” să fie „nu”, ca să nu cădeți sub judecată.
Acesta este contextul epistolei, iar contextul istoric era de persecuție, de forțare a creștinilor să se lepede de Hristos într‑un fel sau altul. Iar în acest context au fost unii care s‑au lepădat, poate cu vorba, cu închinarea în fața lui Cezar sau prin alte modalități… Dar Dumnezeu, care este bun, care nu dorește moartea păcătosului (Ezechiel 33:11), ci a dorit să le ofere șansa de reabilitare și celor care poate au cedat presiunii, persecuțiilor, celor care s‑au îmbolnăvit spiritual, celor care au obosit, celor care poate au și păcătuit.
Soluția era să cheme prezbiterii bisericii, pe oamenii maturi în credință, să le spună ce au făcut, iar aceștia să îi reprimească în sânul Bisericii, al comunității de frați. Despre aceasta este vorba în acest pasaj, mult mai probabil decât să fie vorba despre vindecarea bolnavilor din punct de vedere trupesc, fizic.
Cu siguranță unora vi se pare prea greu, prea complicat. Nu veți dori să faceți efortul necesar pentru a înțelege mai profund lucrurile. Alegerea este a voastră.
Unii, cum am mai spus, veți zice: Dar Dumnezeu i‑a vindecat pe unii oameni în urma ungerii cu untdelemn.
Eu nu zic că nu s‑a întâmplat la unii, dar mai mulți sunt cei ce nu s‑au vindecat. Iar dacă chiar s‑a întâmplat ceva în urma ungerii, aceasta nu înseamnă că altfel nu se putea întâmpla. Poate bolnavul în cauză a avut credință, poate oamenii care s‑au rugat au avut credință, poate Dumnezeu pur și simplu a vrut să vindece. Nu înseamnă că dacă noi nu înțelegem exact toate lucrurile, aceasta neapărat Îl împiedică pe Dumnezeu să lucreze. Dar e momentul, e ceasul când putem înțelege mai mult, mult mai mult.
Nu avem dreptul să zicem că dacă unii au fost vindecați în urma ungerii cu untdelemn, așa trebuie să se întâmple, așa e bine, așa trebuie făcut de fiecare dată. Aduceți‑vă aminte că avem în Biblie o măgăriță care a vorbit (Numeri 22). Ce e de făcut? Ne așteptăm ca toate măgărițele din lume să vorbească, pentru că așa s‑a întâmplat o dată? Le spunem tuturor că măgărițele trebuie să vorbească?
Știu că am exagerat puțin cu acest exemplu, dar mă tem că luăm lucrurile prea ușor, iar din această cauză putem să fim amăgiți, dezamăgiți, iar mai apoi să ne clătinăm în credință.
Nu uitați! Problema, boala cea mai mare, cancerul cel mai grav este păcatul. Dumnezeu poate să vindece și boala fizică, dar nu avem garanția că o va face de fiecare dată. Garanția pe care o avem este că El, Dumnezeu, îi vindecă pe cei cu inima zdrobită, pe cei care Îl caută din toată inima.