VINDECAREA BOLNAVILOR

            Probabil că atunci când ești bine, sănătos, nu te gândești atât de mult la această problemă. Dar dacă intervine o boală în viața ta sau a unei persoane apropiate, situația se schimbă, iar adevărul este că mai devreme sau mai târziu toți, aș zice eu, ne confruntăm cu o formă de boală fizică, mai grea sau mai ușoară.

Astfel se ridică tot felul de întrebări:

• Oare poate Dumnezeu să mă vindece?
• Oare vrea Dumnezeu să mă vindece?
• Prin cine mai lucrează Dumnezeu astăzi?
• Ce trebuie eu să fac, ca să fiu vindecat?
• Oare e vina mea că sunt bolnav?…

            Acestea sunt doar câteva dintre întrebările pe care oamenii și le pun atunci când trec printr‑o situație mai dificilă, o boală fizică, de obicei.

            Așadar, poate Dumnezeu să vindece orice boală? Cu siguranță. El este Creatorul a tot ceea ce vedem și nu vedem. De asemenea, avem în Biblie foarte multe cazuri de vindecări, de învieri dintre morți chiar… Până și în perioada Vechiului Testament Dumnezeu a vindecat oameni, a înviat morți, prin Ilie, prin Elisei… Însă cu precădere în Noul Testament, în perioada când Isus Hristos a fost pe acest Pământ și în perioada primului veac creștin, avem foarte multe vindecări ale bolnavilor. Citiți Noul Testament și o să vedeți o sumedenie de astfel de lucrări, în special din partea lui Isus și a ucenicilor Săi.

            Foarte bine, dar cum stau lucrurile astăzi? Se mai vindecă bolnavii și astăzi? Cu siguranță Dumnezeu poate să o facă și astăzi. Sunt oameni care mărturisesc că au fost vindecați într‑un mod supranatural, de către Dumnezeu. Cu toate acestea, printre noi, în România și nu numai, nu prea vedem atât de multe minuni, vindecări, precum cele din Biblie.

Ca să fie lucrurile clare, vindecările despre care vorbim acum sunt vindecări precum cele din Biblie. De exemplu:

29 Când au ieşit din Ierihon, o mare gloată a mers după Isus.

30 Şi doi orbi şedeau lângă drum. Ei au auzit că trece Isus şi au început să strige: „Ai milă de noi, Doamne, Fiul lui David!”

31 Gloata îi certa să tacă. Dar ei mai tare strigau: „Ai milă de noi, Doamne, Fiul lui David!”

32 Isus S-a oprit, i-a chemat şi le-a zis: „Ce vreţi să vă fac?”

33 „Doamne”, I-au zis ei, „să ni se deschidă ochii!”

34 Lui Isus I s-a făcut milă de ei, S-a atins de ochii lor şi îndată orbii şi-au căpătat vederea şi au mers după El. (Matei 20:29-34)

            În acest caz, la fel ca în majoritatea, vindecarea a fost instantanee, totală, fără alte complicații. De multe ori în zilele noastre sunt oameni care spun că au fost vindecați de Domnul, însă când îți povestesc cum s‑a întâmplat, îți spun că au fost la Cluj sau la Szeged, acolo au fost internați, a fost nevoie de intervenție chirurgicală, în unele cazuri de mai multe intervenții, ca în cele din urmă, după o perioadă de recuperare, omul să se facă bine. Eu nu zic că Dumnezeu nu lucrează și așa, dar vindecările pe care le găsim în Biblie sunt diferite. Despre acelea discutăm. Acelea ne interesează dacă mai au loc și astăzi.

            Faptul că Dumnezeu poate să vindece și astăzi bolnavii nu înseamnă automat că o și face sau că o face întotdeauna, de fiecare dată. Noi cam așa am dori să fie. Sunt oameni care tot se întreabă: oare de ce nu mai lucrează Dumnezeu ca în trecut, ca pe vremea Domnului Isus, ca pe vremea apostolilor?

            Se uită în Biblie, văd atâtea semne, minuni, vindecări și repede trag concluzia că toate acele lucruri ar trebui să se întâmple și astăzi, la aceeași intensitate, ba chiar mai mare. Da, sunt anumite versete în Biblie care așa, la prima vedere, te duc cu gândul într‑acolo. De exemplu, în Evanghelia după Marcu, în capitolul 16, Domnul Isus a zis:

„Iată semnele care vor însoți pe cei ce vor crede: în Numele Meu vor scoate draci, vor vorbi în limbi noi, vor lua în mână șerpi, dacă vor bea ceva de moarte, nu‑i va vătăma, își vor pune mâinile peste bolnavi, și bolnavii se vor însănătoși.” (Marcu 16:17‑18)

            Din aceste versete putem trage repede concluzia că toți credincioșii ar trebui să facă aceste lucruri. Sunt unii care din exces de zel s‑au pus de bunăvoie să ia șerpi veninoși în mână, aceștia i‑au mușcat și ei au murit.

            Ce facem cu creștinii care au murit ca martiri, în special în primul veac creștin? Au fost duși în arenele romane și dați la animale sălbatice, au fost arși de vii ca niște torțe pentru credința lor în Dumnezeu. Petru a murit ca martir, Pavel, de asemenea, și aproape toți ucenicii. Nu au crezut ei?

            Aceasta nu înseamnă că nu se poate ca cineva să bea ceva de moarte, din greșeală, sau fiindcă a fost forțat pentru credință să facă ceva de genul acesta și să nu scape cu viață. Avem exemple și în Biblie. Fratele nostru Pavel a ajuns pe insula Malta, iar acolo s‑a întâmplat ceva.

1După ce am scăpat de primejdie, am aflat că ostrovul se chema Malta.

2Barbarii ne-au arătat o bunăvoinţă puţin obişnuită, ne-au primit pe toţi la un foc mare, pe care-l aprinseseră din pricină că ploua şi se lăsase un frig mare.

3Pavel strânsese o grămadă de mărăcini şi-i pusese pe foc; o năpârcă a ieşit afară din pricina căldurii şi s-a lipit de mâna lui.

4Barbarii, când au văzut năpârca spânzurată de mâna lui, au zis unii către alţii: „Cu adevărat, omul acesta este un ucigaş, căci Dreptatea nu vrea să-l lase să trăiască, măcar că a fost scăpat din mare.”

5Pavel a scuturat năpârca în foc şi n-a simţit niciun rău.

6Oamenii aceia se aşteptau să-l vadă umflându-se sau căzând deodată mort, dar, după ce au aşteptat mult şi au văzut că nu i se întâmplă niciun rău, şi-au schimbat părerea şi ziceau că este un zeu. (Faptele Apostolilor28:1-6)

            În acest caz, Pavel a fost mușcat de o năpârcă. O năpârcă este un șarpe, dar nu a pățit nimic. Exact cum scrie în Evanghelia după Marcu.

Dumnezeu poate să ne protejeze, o face, dar aceasta nu înseamnă că o face tot timpul, de fiecare dată, sau exact când și cum am vrea noi.

            Un alt pasaj interesant se găsește în Evanghelia după Ioan.

Tot Domnul Isus a zis:

12 Adevărat, adevărat vă spun că cine crede în Mine va face şi el lucrările pe care le fac Eu; ba încă va face altele şi mai mari decât acestea, pentru că Eu mă duc la Tatăl:

13 şi orice veţi cere în Numele Meu, voi face, pentru ca Tatăl să fie proslăvit în Fiul.

14 Dacă veţi cere ceva în Numele Meu, voi face. (Ioan 14:12-14)

            Extraordinar! Vom face lucrări mai mari ca Isus? Care sunt acestea? Eu unul nu știu exact să vă spun. Dar cei mai mulți trag repede concluzia că e vorba despre minuni, semne, vindecări…

            Dacă ne uităm în tot capitolul 14 din Evanghelia după Ioan, vom observa că Isus nu a făcut nicio minune, nicio vindecare. Urmează capitolul 15, unde vorbește despre faptul că El e Vița, iar noi mlădițele (nicio vindecare, nicio minune). În capitolul 16 vorbește despre prigonirea ucenicilor, despre Mângâietorul care avea să vină (nicio vindecare). Nici în capitolul 17, și apoi în capitolul 18 deja urmează prinderea lui Isus, judecata, răstignirea… nicio minune, nicio vindecare. Înainte de capitolul 14, la fel, până în capitolul 11 nu avem minuni sau vindecări.

            Așadar, contextul de dinainte sau de după cuvintele din Ioan 14 nu e neapărat unul de minuni și vindecări. Eu nu zic că Isus nu S‑a referit și la asemenea lucrări, dar nu pot să afirm aceasta cu tărie, sută la sută. Nu am motive să fac aceasta.

            De ce nu ne gândim de exemplu la lucrarea de evanghelizare ca fiind o lucrare mai mare? Isus, într‑adevăr, a impactat foarte mulți oameni, dar dacă e să vorbim concret, pe cifre, cei care au rămas în urma lui sunt cam cei 120 din ziua Cincizecimii. Aceia sunt cei care au ascultat de El până la capăt, nu s‑au depărtat de Ierusalim și au așteptat făgăduința Tatălui. Dar, în urma cuvântării lui Petru, tot din ziua Cincizecimii, 3.000 de oameni au fost străpunși în inimă, botezați în apă și au intrat astfel în familia lui Dumnezeu. De ce nu este aceasta o lucrare mai mare?

            De asemenea, Isus le‑a propovăduit în special evreilor, în Israel, pe când ucenicii au primit mandat să meargă până la marginile Pământului, între neamuri și așa mai departe. Aceasta nu poate să fie o lucrare mai mare?

            Apoi, am mai stat să mă gândesc. Să zicem că lucrările mai mari sunt totuși minunile, vindecările… cum am putea noi să facem lucrări mai mari? Putem să redăm vederea orbilor mai bine, să aibă supervedere? Putem să înviem mai bine morții?

            Mă tem că nu prea înțelegem voia lui Dumnezeu, planul Lui. Dumnezeu vrea ca oamenii să fie mântuiți. Aceasta este voia principală a lui Dumnezeu, din care se ramifică restul. Principala voie a lui Dumnezeu este mântuirea omului, nu neapărat vindecarea fizică.

„Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viața veșnică.” (Ioan 3:16)

„Domnul nu întârzie în împlinirea făgăduinței Lui, cum cred unii, ci are o îndelungă răbdare pentru voi și dorește ca niciunul să nu piară, ci toți să vină la pocăință.” (2 Petru 3:9)

„Lucrul acesta este bun și bine primit înaintea lui Dumnezeu, Mântuitorul nostru, care voiește ca toți oamenii să fie mântuiți și să vină la cunoștința adevărului.” (1 Timotei 2:3‑4)

            Nicăieri nu zice că atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, ca oricine crede în El să nu mai fie bolnav fizic. Asta ne‑am dori noi, asta e voia noastră.

            Păi cum? Dumnezeu vrea să fim bolnavi? Ce tată ar vrea ca fiul lui să fie bolnav? Mulți spun lucrul acesta…

Eu nu zic că Dumnezeu vrea să fim bolnavi, dar niciun tată bun, normal, de pe Pământ, nu vrea să‑și pedepsească copilul într‑un fel sau altul, dar o mai face. La fel face și Dumnezeu.

4Voi nu v-aţi împotrivit încă până la sânge în lupta împotriva păcatului.

5Şi aţi uitat sfatul pe care vi-l dă ca unor fii: „Fiule, nu dispreţui pedeapsa Domnului şi nu-ţi pierde inima când eşti mustrat de El.

6Căci Domnul pedepseşte pe cine-l iubeşte şi bate cu nuiaua pe orice fiu pe care-l primeşte.”

7Suferiţi pedeapsa: Dumnezeu Se poartă cu voi ca şi cu nişte fii. Căci care este fiul pe care nu-l pedepseşte tatăl?

8Dar, dacă sunteţi scutiţi de pedeapsă, de care toţi au parte, sunteţi nişte feciori din curvie, iar nu fii.

9Şi apoi, dacă părinţii noştri trupeşti ne-au pedepsit şi tot le-am dat cinstea cuvenită, nu trebuie oare cu atât mai mult să ne supunem Tatălui duhurilor şi să trăim?

10Căci ei, în adevăr, ne pedepseau pentru puţine zile, cum credeau ei că e bine, dar Dumnezeu ne pedepseşte pentru binele nostru, ca să ne facă părtaşi sfinţeniei Lui.

11Este adevărat că orice pedeapsă, deocamdată, pare o pricină de întristare, şi nu de bucurie, dar mai pe urmă aduce celor ce au trecut prin şcoala ei roada dătătoare de pace a neprihănirii. (Evrei 12:4-11)

            Sunt mai multe cauze pentru care cineva poate fi bolnav. Menționez doar câteva.

1. Boală trimisă de Dumnezeu spre pocăință

            Mulți când aud că Dumnezeu trimite boala, nu le place. Zic că nu se poate așa ceva. Dumnezeu nu ar face una ca asta, doar diavolul trimite boala. Dumnezeu doar îngăduie, eventual…

Eu, sincer, nu văd prea mare diferență între a trimite sau a îngădui, dar uitați ce zice Dumnezeu:

„Iată că am s‑o arunc bolnavă în pat; și celor ce preacurvesc cu ea am să le trimit un necaz mare, dacă nu se vor pocăi de faptele lor.” (Apocalipsa 2:22)

            Am văzut deja că „Domnul pedepsește pe cine‑l iubește”. Această pedeapsă poate fi chiar și o boală fizică. Poate te‑ai depărtat de Dumnezeu, iar El, fiindcă te iubește, intervine.

2. Boală spre slava lui Dumnezeu

Când trecea Isus a văzut un orb din naștere.

Ucenicii Lui L‑au întrebat: „Învățătorule, cine a păcătuit: omul acesta sau părinții lui, de s‑a născut orb?”

Isus a răspuns: „N‑a păcătuit nici omul acesta, nici părinții lui, ci s‑a născut așa, ca să se arate în el lucrările lui ” (Ioan 9:1‑3)

            Aici este vorba despre un orb din naștere. Ucenicii se întrebau și ei: oare de ce este omul bolnav? Credeau că e vorba despre păcat. De această dată nu păcatul era cauza, ci acel om a fost așa, a fost îngăduit de către Dumnezeu să fie așa, tocmai pentru ca slava lui Dumnezeu să se poate manifesta prin El.

            Pare poate puțin nedrept într‑un fel (de ce să sufere omul acela ca astfel Dumnezeu să Își arate slava prin el?), dar totodată e și extraordinar faptul că Dumnezeul care a creat tot ceea ce vedem și nu vedem, din miliardele de oameni să te aleagă pe tine sau pe mine ca să‑Și arate slava.

3. Boală datorită sfințeniei

8 Domnul a zis Satanei: „Ai văzut pe robul Meu Iov? Nu este nimeni ca el pe pământ. Este un om fără prihană și curat la suflet, care se teme de Dumnezeu și se abate de la rău.” 9 Și Satana a răspuns Domnului: „Oare degeaba se teme Iov de Dumnezeu?

10 Nu l‑ai ocrotit Tu pe el, casa lui și tot ce este al lui? Ai binecuvântat lucrul mâinilor lui și turmele lui acoperă țara. 11 Dar ia întinde‑Ți mâna și atinge‑Te de tot ce are, și sunt încredințat că Te va blestema în față.”

12 Domnul a zis Satanei: „Iată, îți dau pe mână tot ce are, numai asupra lui să nu întinzi mâna.” Și Satana a plecat dinaintea Domnului. (Iov 1:8‑12)

            Aceasta cu siguranță nu se întâmplă la ordinea zilei. Dar există și această posibilitate, ca Dumnezeu să Se laude cu cineva în fața diavolului. Ce a urmat cred că cunoașteți, dacă nu, puteți citi în cartea Iov.

4. Boală datorită alimentației

            Tot mai mult auzim de produse bio, naturale, organice… E adevărat că produsele pe care le consumăm (carne, legume, fructe…) majoritatea sunt oarecum contaminate deja. Nu mai sunt la fel de hrănitoare, sănătoase cum erau în trecut. Este și aceasta o problemă, dar nu vreau să vorbesc despre aceasta. Sunt destui care o fac.

            Doresc doar să vă întreb: Cine e de vină dacă te îmbolnăvești cu stomacul, ficatul… dacă toată ziua mănânci fast food? Cine e de vină dacă dai în diabet, când toată ziua mănânci ciocolată, bei doar sucuri?…

Cunosc persoane care ani de zile nu au băut apă, ci doar sucuri. Apoi s‑au îmbolnăvit de stomac. Cine e de vină, Dumnezeu? Diavolul? Sau tu?

            Chiar dacă motivele, cauzele bolilor sunt felurite, noi am vrea semne și minuni. Să lucreze Dumnezeu cu putere ca în trecut. Dacă Dumnezeu i‑a trimis pe cei doisprezece să scoată dracii, să vindece bolnavii, noi de ce nu o facem? Dacă Domnul Isus i‑a vindecat pe atâția, astăzi de ce nu se mai vindecă bolnavii?

            Dragii mei, acele semne, minuni, vindecări aveau un rol, un scop. Ele nu erau făcute la întâmplare, doar așa, de show. În primul rând, scopul semnelor, al minunilor, al vindecărilor era să Îl adeverească pe Isus ca Mesia, ca Fiu al lui Dumnezeu.

            Ioan Botezătorul a fost un om extraordinar, deși nu a făcut nicio minune, nicio vindecare. Isus a zis despre el că este cel mai mare om născut din femeie. Ioan a avut o lucrare bine definită, aceea de a pregăti calea pentru Mesia. Ioan L‑a prezentat pe Isus ca fiind Mielul lui Dumnezeu, care ridică păcatul lumii. Dar tot acest Ioan a ajuns în temniță, iar acolo a avut niște frământări, niște întrebări.

19 Ioan a chemat pe doi dintre ucenicii săi şi i-a trimis la Isus să-L întrebe: „Tu eşti Acela care are să vină sau să aşteptăm pe altul?”

20 Aceştia, când s-au înfăţişat înaintea lui Isus, I-au zis: „Ioan Botezătorul ne-a trimis la Tine să Te întrebăm: ‘Tu eşti Acela care are să vină sau să aşteptăm pe altul?’”

21 Chiar în clipa aceea, Isus a vindecat pe mulţi de boli, de chinuri, de duhuri rele şi multor orbi le-a dăruit vederea.

22 Şi, drept răspuns, le-a zis: „Duceţi-vă de spuneţi lui Ioan ce aţi văzut şi auzit: orbii văd, şchiopii umblă, leproşii sunt curăţiţi, surzii aud, morţii înviază, şi săracilor li se propovăduieşte Evanghelia.

23 Ferice de acela pentru care nu voi fi un prilej de poticnire.” (Luca 7:19-23)

            Vă spun sincer că eram mic (aveam aproximativ 12 ani) și nu înțelegeam nicicum pasajul acesta. Ba mai mult, parcă mă înfuriam pe Isus, pe răspunsul pe care i l‑a dat lui Ioan. Mă gândeam eu că Ioan Botezătorul era în temniță, vai de el, a vrut să știe sigur ceva foarte important, iar Isus nu a vrut să‑i răspundă. Nu puteam înțelege pe atunci că Isus i‑a răspuns de fapt foarte clar, iar Ioan cu siguranță a înțeles mesajul foarte limpede.

            Faptul că Isus dădea vedere orbilor, leproșii erau curățați, demonizații eliberați, toate acestea erau făcute cu un scop, ca toți să vadă și să înțeleagă că El e Mesia, Hristosul. La fel zice și Petru, în cartea Faptele Apostolilor:

„Bărbați israeliți, ascultați cuvintele acestea! Pe Isus din Nazaret, om adeverit de Dumnezeu înaintea voastră prin minunile, semnele și lucrările pline de putere pe care le‑a făcut Dumnezeu prin El în mijlocul vostru, după cum bine știți, pe Omul acesta, dat în mâinile voastre după sfatul hotărât și după știința mai dinainte a lui Dumnezeu, voi L‑ați răstignit și L‑ați omorât prin mâna celor fărădelege.” (Faptele Apostolilor 2:22‑23)

            Prin toate semnele, minunile, vindecările făcute, Isus a fost adeverit ca fiind Fiul lui Dumnezeu, Mesia. Acesta a fost rolul, scopul principal al acelor lucrări.

            De asemenea, oricât am vrea noi să facem la fel ca Petru, ca Pavel, nu înseamnă că și putem sau că trebuie s‑o facem. Nici creștinii din primul veac nu făceau neapărat toți semne, minuni și vindecări.

„Prin mâinile apostolilor se făceau multe semne și minuni în norod.” (Faptele Apostolilor 5:12)

            Nu zice că prin mâinile tuturor creștinilor. Dar nici măcar ei, apostolii, nu i‑au vindecat pe toți. Ce să mai zicem de apostolul Pavel, care el însuși avea o problemă de sănătate?

7 Şi ca să nu mă umflu de mândrie din pricina strălucirii acestor descoperiri, mi-a fost pus un ţepuş în carne, un sol al Satanei, ca să mă pălmuiască şi să mă împiedice să mă îngâmf.

8 De trei ori am rugat pe Domnul să mi-l ia.

9 Şi El mi-a zis: „Harul Meu îţi este de ajuns, căci puterea Mea în slăbiciune este făcută desăvârşită.” Deci mă voi lăuda mult mai bucuros cu slăbiciunile mele, pentru ca puterea lui Hristos să rămână în mine. (2 Corinteni 12:7-9)

            Da, știu că unii zic că aici nu e vorba de boală fizică, dar țepușul în carne (sarx) nu văd ce altceva ar putea să fie.

            Trecem peste acest caz. Cum rămâne cu Timotei atunci? Un alt om al lui Dumnezeu, un apropiat al lui Pavel, care i‑a vindecat pe atâția, și totuși lui Timotei îi spune:

„Să nu mai bei numai apă, ci să iei și câte puțin vin din pricina stomacului tău și din pricina deselor tale îmbolnăviri.” (1 Timotei 5:23)

            Nu vi se pare interesant? De ce nu s‑a rugat Pavel pentru el, de ce nu și‑a pus mâinile peste el, de ce nu a fost vindecat Timotei direct de Dumnezeu, mai ales că era un om dedicat în totalitate pentru lucrarea, Domnului?… Avea probleme la stomac și era bolnav des.

            Un altul este Epafrodit. La fel, și acesta îl cunoștea pe Pavel, la fel și acesta lucra mult pentru Dumnezeu.

25 Am socotit de trebuinţă să vă trimit pe Epafrodit, fratele şi tovarăşul meu de lucru şi de luptă, trimisul şi slujitorul vostru pentru nevoile mele.

26 Căci dorea fierbinte să vă vadă pe toţi şi era foarte mâhnit pentru că aflaserăţi că a fost bolnav.

27 Ce-i drept, a fost bolnav şi foarte aproape de moarte, dar Dumnezeu a avut milă de el. Şi nu numai de el, ci şi de mine, ca să n-am întristare peste întristare.

28 L-am trimis dar cu atât mai în grabă, ca să-l vedeţi şi să vă bucuraţi iarăşi şi să fiu şi eu mai puţin mâhnit.

29 Primiţi-l deci în Domnul, cu toată bucuria şi preţuiţi pe astfel de oameni.

30 Căci pentru lucrul lui Hristos a fost el aproape de moarte şi şi-a pus viaţa în joc, ca să împlinească ce lipsea slujbei voastre pentru mine. (Filipeni 2:25-30)

            Veți zice că Epafrodit a fost totuși vindecat. Da, așa este, dar nu a fost vindecarea aceea instantanee, la porunca cuiva, ci a trecut prin multă suferință, era să moară. Pavel era întristat din cauza aceasta. De ce nu a zis Pavel: În Numele lui Isus, fii vindecat și gata?…

            Mai dau un exemplu: este vorba despre Trofim.

„Erast a rămas în Corint, iar pe Trofim l‑am lăsat bolnav în Milet.” (2 Timotei 4:20)

Acestea sunt cuvintele apostolului Pavel. Pe Trofim l‑a lăsat bolnav în Milet. De ce nu l‑a vindecat?

            Așadar, chiar dacă pe vremea apostolilor se făceau destul de multe vindecări, nici măcar atunci nu erau vindecați toți în mod supranatural, pentru că nu acesta este obiectivul, nu acesta este planul lui Dumnezeu. Planul lui Dumnezeu este ca oamenii să fie vindecați de boala păcatului. Această boală a păcatului ar trebui să ne preocupe mult mai mult decât boala fizică.

            Da, dar dacă ar mai fi și astăzi semne, minuni, vindecări, dacă oamenii ar vedea aceste lucrări, atunci ar crede, atunci s‑ar întoarce la Dumnezeu și ar fi vindecați de boala păcatului. Așa să fie?

            Avem în Evanghelia după Luca, capitolul 16, un pasaj, unii spun că e o pildă, alții că nu e pildă. E mai puțin important acest aspect.

19„Era un om bogat, care se îmbrăca în porfiră şi in subţire şi în fiecare zi ducea o viaţă plină de veselie şi strălucire.

20La uşa lui, zăcea un sărac numit Lazăr, plin de bube.

21Şi dorea mult să se sature cu firimiturile care cădeau de la masa bogatului; până şi câinii veneau şi-i lingeau bubele.

22Cu vremea, săracul a murit şi a fost dus de îngeri în sânul lui Avraam. A murit şi bogatul şi l-au îngropat.

23Pe când era el în Locuinţa morţilor, în chinuri, şi-a ridicat ochii în sus, a văzut de departe pe Avraam şi pe Lazăr în sânul lui

24şi a strigat: ‘Părinte Avraame, fie-ţi milă de mine şi trimite pe Lazăr să-şi înmoaie vârful degetului în apă şi să-mi răcorească limba, căci grozav sunt chinuit în văpaia aceasta.’

25‘Fiule’, i-a răspuns Avraam, ‘adu-ţi aminte că, în viaţa ta, tu ţi-ai luat lucrurile bune, şi Lazăr şi-a luat pe cele rele; acum, aici, el este mângâiat, iar tu eşti chinuit.

26Pe lângă toate acestea, între noi şi între voi este o prăpastie mare, aşa ca cei ce ar vrea să treacă de aici la voi sau de acolo la noi să nu poată.’

27Bogatul a zis: ‘Rogu-te dar, părinte Avraame, să trimiţi pe Lazăr în casa tatălui meu,

28căci am cinci fraţi, şi să le adeverească aceste lucruri, ca să nu vină şi ei în acest loc de chin.’

29Avraam a răspuns: ‘Au pe Moise şi pe proroci; să asculte de ei.’

30‘Nu, părinte Avraame’, a zis el, ‘ci, dacă se va duce la ei cineva din morţi, se vor pocăi.’

31Şi Avraam i-a răspuns: ‘Dacă nu ascultă pe Moise şi pe proroci, nu vor crede nici chiar dacă ar învia cineva din morţi.’” (Luca 16:19-31)

            Ce putem înțelege de aici? Ne place sau nu, toți oamenii mor, fie bogați, fie săraci. Existența nu se încheie cu moartea aceasta fizică, cu plecarea noastră de pe Pământ, ci continuă dincolo. Unii merg într‑un loc de fericire, unii într‑unul de suferință. Calea noastră pentru a ajunge în locul de fericire este Isus Hristos.

„În nimeni altul nu este mântuire, căci nu este sub cer niciun alt Nume dat oamenilor în care trebuie să fim mântuiți.” (Faptele Apostolilor 4:12)

            Dacă ai ajuns în acel loc de suferință, nu mai poți face nimic. Nu se poate schimba, nu se poate trece dintr‑un loc în altul. Poate să facă cine ce vrea, parastase și tot felul, că nu se mai poate schimba nimic.

„Între noi și între voi este o prăpastie mare, așa ca cei ce ar vrea să treacă de aici la voi sau de acolo la noi să nu poată.”

            Destinația se decide în timpul vieții pe acest Pământ. Ar fi multe de spus asupra acestui text, dar pe noi la acest subiect ne interesează ultima parte, unde zice:

27Bogatul a zis: ‘Rogu-te dar, părinte Avraame, să trimiţi pe Lazăr în casa tatălui meu,

28căci am cinci fraţi, şi să le adeverească aceste lucruri, ca să nu vină şi ei în acest loc de chin.’

29Avraam a răspuns: ‘Au pe Moise şi pe proroci; să asculte de ei.’

30‘Nu, părinte Avraame’, a zis el, ‘ci, dacă se va duce la ei cineva din morţi, se vor pocăi.’

31Şi Avraam i-a răspuns: ‘Dacă nu ascultă pe Moise şi pe proroci, nu vor crede nici chiar dacă ar învia cineva din morţi.’”

            Avem impresia că oamenii ar crede în Dumnezeu dacă ar vedea lucruri supranaturale, minuni, semne, vindecări… Ori, Domnul Isus spune aici atât de simplu și de clar: „Nu vor crede nici chiar dacă ar învia cineva din morți.”

            Oamenii din vremea aceea aveau Vechiul Testament (pe Moise și pe proroci), iar acela era suficient ca ei să creadă în Dumnezeu și să nu ajungă nimeni în locul acela de chin. Dumnezeu dorește ca nimeni să nu ajungă în focul cel veșnic, El nici măcar nu a creat Iadul pentru oameni, ci pentru diavol și îngerii săi. Dar dacă nu dorești să Îl urmezi pe El atâta timp cât ești pe acest Pământ, atunci de ce să mergi în Rai? Dacă aici nu îți place de Dumnezeu, vrei să te ducă cu forța în Rai? Zic unii că totuși e nedrept acest lucru, pentru că ei chiar dacă aleg să nu Îl urmeze pe Dumnezeu, nu aleg să meargă în Iad. De ce sunt trimiși acolo?

            E ca și cu țigările… Omul alege să fumeze. Omul nu alege, nu ar dori să facă cancer, diabet, boli de inimă și alte consecințele ale fumatului. Dar omul este conștient de urmări, scrie și pe pachetul de țigări că acestea dăunează grav sănătății. Cunoscând aceste consecințe, mulți oameni totuși aleg să fumeze.

La fel este și cu Iadul. Nu te obligă nimeni să ajungi acolo. Tu alegi aceasta.

            Prin urmare, omul ajunge în locul acela de chin pentru că nu vrea să Îl urmeze pe Dumnezeu, nu pentru că nu a văzut semne, minuni și vindecări.

            Vorbeam la un moment dat cu o persoană cu handicap. Avea un picior amputat, mâinile fără degete și alte probleme… dar era un om foarte capabil din punct de vedere intelectual. Acel om zicea că nu crede în Dumnezeu, oricum nu în Dumnezeu așa cum este prezentat în creștinism. Era un ateu sau un deist cel mult și l‑am întrebat: De ce anume ai avea nevoie pentru a crede în Dumnezeu? Și mi‑a răspuns: Să îmi crească piciorul. Apoi i‑am mai pus o întrebare: Dacă te‑ar vindeca Dumnezeu, ce ai face? Iată ce mi‑a spus: Primul lucru, m‑aș duce și eu într‑o discotecă, aș încerca tot felul de lucruri pe care nu le pot face acum, dar mai apoi aș spune lumii despre acest Dumnezeu. Eu am apreciat sinceritatea acelei persoane.

            Pentru ce vrem să ne vindece Dumnezeu? Ca să ne trăim viața liniștiți, cum vrem noi? Ce folos ai avea să fii vindecat de cancer, de diabet de orice altceva, iar apoi tot în locul acela de chin să ajungi? Te‑ar ajuta la ceva?

            Dragii mei, noi avem gândirea noastră, Dumnezeu o are pe a Lui. Noi avem timpul nostru, El îl are pe al Lui. Noi cunoaștem în parte, El știe binele mai mare. Noi avem impresia că, dacă s‑ar face și astăzi vindecări ca în trecut, oamenii ar veni la pocăință. Dumnezeu zice că nu e neapărat așa.

Eu nu zic că nu ar putea ajuta, cel puțin în unele cazuri, poate prin Africa, prin zone unde nu s‑a auzit despre Isus Hristos, prin zone unde oamenii nu au acces la Biblie, poate nu știu nici măcar să citească. Dar pentru noi, care înțelegem lucrurile, e valabil ce a zis Domnul Isus: „Dacă nu ascultă pe Moise și pe proroci, nu vor crede nici chiar dacă ar învia cineva din morți.”

            Noi avem revelația completă a lui Dumnezeu, avem întrea‑ ga Scriptură. Știm să citim, putem să înțelegem lucrurile. Dacă Biblia nu e suficientă pentru a crede, atunci nu vom crede nici dacă ar învia cineva din morți. Uitați ce mai scrie în Evanghelia după Ioan:

30Isus a mai făcut înaintea ucenicilor Săi multe alte semne, care nu sunt scrise în cartea aceasta.

31Dar lucrurile acestea au fost scrise pentru ca voi să credeţi că Isus este Hristosul, Fiul lui Dumnezeu; şi, crezând, să aveţi viaţa în Numele Lui. (Ioan 20:30‑31)

            În Biblie nici măcar nu sunt consemnate toate lucrurile, semnele, vindecările, pe care Isus le-a făcut. Dar cele ce sunt scrise, sunt scrise cu un scop, ca noi să credem că Isus este Hristosul, iar crezând să avem viața veșnică.

            Ce poți să îți dorești mai mult decât viața veșnică? Dumnezeu poate să vindece și astăzi, și o face. Eu personal cred că se poate chiar și ca în Biblie, în mod supranatural. Dar să nu pierdem esența.

Căci mie nu mi‑e rușine de Evanghelia lui Hristos, fiindcă ea este puterea lui Dumnezeu pentru mântuirea fiecăruia care crede: întâi a iudeului, apoi a grecului. (Romani 1:18)

            Evanghelia este puterea de mântuire a celui care crede, nu semnele, minunile și vindecările.